Din burta muntelui s-au auzit bubuituri, de parcă lava, sub înaltă presiune, amenința să explodeze în orice clipă şi să iese la suprafață. Înspăimântați de erupția vulcanică, cetățenii au trimis o delegație la primărie, unde au încercat să-i liniștească, explicându-le că Vârșețul și zona înconjurătoare nu este amenințată de niciun vulcan. Dar degeaba, frica era mare.
Știrea că vulcanul stins demult se va reactiva s-a împrăștiat fulger în toată Europa. Vestea a fost publicată mai întâi la Pesta, bazându-se pe informațiile corespondentului de la Belgrad, care a trimis o telegramă din Vârșeț pe data de 17 iulie 1926, în care sublinează că un ”dezastru teribil amenință orașul”.
A fost aceasta o senzație care s-a răspândit în întreaga Europă, adică un orășel din Banat este amenințat de distrugere vulcanică precum orașele italiane din apropierea Etnei și Vezuviului. Știrea, bineînțeles, a ajuns și la mass-media sârbească, care cunoscând situația pe teren și știind că nimic nu este adevărat în privinţa erupției vulcanice la Vârșeț, au publicat câteva articole pline de sarcasm și umor. Tonul lor sarcastic a panicat și mai mult vârșețenii.
Iată ce scria ”Ilustrovani list” din Belgrad despre acest eveniment: ”De câteva zile, vârșețenii sunt conduși de o panică groaznică. În munții Vârșețului se aud bubuituri și sunete stranii, indicând concentrarea lavei, care numai ce nu explodează. Este bine cunoscut faptul că în această zonă demult era un vulcan. Potrivit geologilor, însă, acest vulcan a dispărut de mult și nimeni nu a crezut că va izbucni din nou.
Cetățenii și autoritățile, pentru a preveni surpriza, au stat de gardă în jurul dealului. Mai mult, autoritățile prin panouri au avertizat locuitorii că vulcanul poate erupe în fiecare moment și, prin urmare, fiecare trebuie să fie gata pentru a supraviețui.”
Deși nu se auzeau bubuituri din interiorul muntelui, nu se vedeau paznici și nici afişele și panourile amintite, locuitorii erau în panică, vorbind doar despre puterea destructivă a vulcanului. Ei au estimat că lava și cenușa nu vor distruge doar orașul, ci și localitățile precum Păulișul, Mărghita, Vlaicovățul, Srediștea Mare și Srediștea Mică. Nu i-a convins nici primarul, care a încercat să le explice că este vorba doar de un zvon inventat de presă.
”Viticultorii care au avut plantații pe coasta dealului, nu s-au mai dus acolo, iar mulți au părăsit casele de pe deal. Cei care au avut pe atunci mașini, s-au aprovizionat cu multă benzină și motorină, pentru a fi pregătiți pentru momentul critic, în timp ce la mulți lucrători ”s-a activat deodată reumatismul” și trebuiau să plece la centrele spa pentru tratament”, aflăm în revista locală ”Vršačka kula” din 1982.
Poveștile despre erupția vulcanică au mers atât de departe, încât s-a aflat și data erupției – 13 august, la miezul nopții. În ziua respectivă, străzile din oraș erau goale, iar majoritatea magazinelor erau închise. Vârșețenii așteptau cu bagajele pregătite de evadare, dacă se va întâmpla ceva. Dar nimic nu s-a întâmplat. Asta până când trei vârșețeni, Miša, Boža și Gliša, nu au pus la cale să ”contribuie” la această comedie hilară. Anume, au cumpărat o sumedenie de rachete și în toiul nopții, în Cula orășenească, le-au activat, provocând o lumină orbitoare, care a luminat întreg orașul. De frică, mulți credeau că a început erupția vulcanică, însă ceva mai târziu și-au dat seama că este doar o glumă, care s-a povestit ani în șir. Totuși, erau indivizi care, în secret, încă ascultau sunetele dealurilor, pentru că, după spusele lor, cu natura nu este de glumit.
Gabriel Gașpar
Articolul integral în săptămânalul ”Libertatea” din 30 septembrie 2017