Ziua Statalității, Ziua Constituționalității
A trecut şi „Ziua Statalităţii”

Ziua Statalității, Ziua Constituționalității

Încă o zi în care am stat. Am stat pentru că ni s-a spus că aşa trebuie. Să nu muncim. E firesc ca orice ţară să aibă  ziua ei, o zi naţională care simbolizează un moment important din dăinuirea statului. Astfel de zile există atât în ţările din est, cât  şi în cele din Occident. Este un lucru normal şi important pentru societatea unei ţări.

Problema noastră este alta. Zilnic, în întreaga lume, dar de obicei în țările mai dezvoltate,  se fac sondaje de opinie,  unul mai bizar decât altul.  La noi e complicat, atât  cu sondajele simple, cât  şi cu statisticile mult mai necesare, însă poate că ar fi interesant ca de Ziua Statalităţii să  fie realizată o anchetă cu o singură întrebare: Ce sărbătorim  astăzi?

Un număr covârşitor de cetăţeni ar fi răspuns că este o zi în care nu mergem la muncă. E şi acesta un răspuns legitim,  însă întrebarea este din ce cauză nu mergem muncă și ce sărbătorim. Ce s-a întâmplat la data de azi în cursul istoriei?

Societatea care sărbătoreşte o zi ghidată de principiul maselor (sau al turmei), cu ideea „unde-s toţi, acolo suntem şi noi”, nu are perspective prea mari – fie că  ne vom integra în UE până la o anumită dată sau nu,  indiferent cine va învinge la alegeri sau va intra într-un program  reality.

Atâtea sărbători de stat s-au schimbat în ultimele decenii încât e firesc să nu ştim care este cea mai importantă, care este ierarhia lor şi ce simbolizează fiecare.  S-au schimbat sărbătorile, imnurile de stat, până chiar şi numele ţării. t.

Mircea LELEA

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul „Libertatea”, nr. 7 din 17 februarie 2018