Ziua Statalității
În Serbia,  pe data de 15 februarie se aniversează, printr-o serie de manifestări, Ziua Statalităţii, în amintirea a două evenimente din istoria ţării: începutul Primei Răscoale Sârbe în 1804, la  Orašac şi adoptarea, la Kragujevac, în 1835, a  Primei Constituţii, care a fost temelia statului sârb modern.

Ziua StatalitățiiZiua Statalităţii Serbiei se celebrează la data când se sărbătoreşte Întâmpinarea Domnului de rit vechi. Sărbătoarea comemorează  evenimentele de la 15 februarie 1804, când la Orašac a început lupta pentru eliberarea definitivă de sub jugul turcesc care a durat cinci secole. La scurt timp după aceea,  sârbii au intrat într-un război deschis cu turcii, pe a căror  armată au înfrânt-o în câteva rânduri. Răsculaţii au avut cele mai mari victorii  la Ivankovac în anul 1804, la Mišar şi la Deligrad  (1805).

Înăbuşirea răscoalei a început în 1812, când ruşii au fost nevoiţi să se retragă după ce Napoleon a intrat în Moscova. Tratatul de Pace de la Bucureşti a prevăzut  autonomia Serbiei şi revenirea turcilor la Belgrad, condiţie pe care sârbii au respins-o.

Teritoriul eliberat a fost atacat de armata turcească din trei direcţii. Rezistenţa armatei sârbeşti  a luat sfârşit  odată cu  căderea Belgradului pe 7 octombrie 1813.

Prima Răscoală Sârbă, deşi a fost înăbuşită, a reprezentat un pas înainte în lupta sârbilor pentru eliberare.  A continuat doi ani mai târziu, cu cea de-a Doua Răscoală Sârbă de la Takovo.

În ziua  Întâmpinării Domnului, în anul 1835, cneazul Miloš Obrenović a proclamat prima Constituţie Sârbă, care a fost  una dintre primele constituţii democratice din Europa.  Autorul uneia dintre cele mai liberale constituţii europene de la  acea vreme a fost Dimitrije Davidović, sârb din Austria şi  secretar al cneazului. Constituţia a  fost expresia societăţii sârbe de  emancipare, desfiinţare a instituţiilor feudale şi  autocraţiei.

Se consideră că la această dată a început formarea statutui sârb modern. Ca sărbătoare de stat, se aniversează din anul 2001.