Paul Goma, în vârstă de 84 de ani, a murit în noaptea din 24 spre 25 martie din cauza infectării cu coronavirus. Din 18 martie era internat la Spitalul „La Pitié Salpetriere” din Paris.

Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei, din Basarabia, unde părinții săi erau învățători. După cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S., familia s-a refugiat în România.

A debutat ca scriitor cu volumul „Camera de alături”, în 1968. Romanul „Ostinato”, din 1971, a fost cenzurat de autoritățile comuniste și din acel moment, Goma s-a confruntat cu interdicții de semnătură, anchete și arest la domiciliu. În anul 1977 a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 din Cehoslovacia și o scrisoare deschisă lui Nicolae Ceaușescu. Se naște astfel ceea ce istoria va reține cu numele „Mișcarea Paul Goma”.

În urma amplorii fenomenului, la 1 aprilie, Paul Goma este arestat. În timp ce se afla în închisoare, Paul Goma este exclus din Uniunea Scriitorilor. Este eliberat – în urma campaniei internaționale la insistențele Amnesty International și a protestului PEN Clubului Internațional, condus de Mario Vargas Llosa. În octombrie, Paul Goma se decide să accepte invitația PEN Club de a călători în Occident. În noiembrie 1977, Paul Goma, soția și fiul său se trezeau că li s-a retras cetățenia română.

La 20 noiembrie 1977 vor pleacă, pentru totdeauna, din România. Sosiți cu pașapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic. Aflat în Franţa, Goma a refuzat în 1980 oferta de a primi cetăţenia franceză.

În 1971, romanul Ostinato – mărturie ficţională despre închisorile din România, refuzat de editurile româneşti, a fost publicat în Germania şi în Franţa. Volumul a fost receptat pozitiv, motiv pentru care Eugen Ionescu l-a numit pe Paul Goma „Soljeniţîn al României”. Şi volumele ulterioare, Uşa (Die Tur, 1972), Gherla (1976), Dans le cercle (1977), Garde inverse (Garda inversă, 1979), Le tremblement des hommes (1979), Les chiens de mort (1981), Chassee-croise (1983), Bonifacia (1986), Le calidor (1987), aveau să fie foarte bine primite.

Între 1981 și 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate împotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra „L’Affaire Tanase-Goma”, din 1982 (Soldatul câinelui), recunoscute public chiar de Ion Iliescu cu prilejul decorării postului Europa liberă (în cel de-al doilea mandat al său)

În 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul său la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluția Maghiară cu care Paul Goma s-a solidarizat. În România nu i-au fost recunoscute niciodată, oficial, meritele și nu a fost decorat niciodată.

Romanele sale rămân inconfundabile în literatura română, Goma continuând să scrie în română și după ce s-a stabilit la Paris. După Revoluţia din 1989, a început să-şi publice cărţile şi în România. A scris peste 40 de volume (romane, mărturii, dialoguri, jurnal, articole) în limba română, care au fost traduse şi în limbile franceză, germană, olandeză, suedeză, italiană.

Conform indicațiilor lui Filip Goma, respectând dorința tatălui său și ținând cont de restricțiile actuale în vigoare în Franța, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Columbarium, la cimitirului Pére Lachaise din Paris.

Articol publicatîn numărul 14 din 4 aprilie 2020