Cu fruntea sus, cu mândrie…

 

Amelia impresionează pe oricine la prima vedere prin frumusețea și amabilitatea ei. Când ajungem să o cunoaștem ne dăm seama că despre această tânără deosebită sunt multe de spus. În cei patru ani de liceu s-a remarcat atât la învățătură, cât și la activitățile extrașcolare. A fost membră a trupei de teatru și a secției de folclor.  A participat la fel de fel de concursuri, olimpiade școlare și peste tot a cucerit primele premii.

În satul ei natal, Coștei, la fel are   o activitate bogată. Este una dintre cele mai talentate dansatoare ale Societății Cultural-Artistice „Mihai Eminescu”, membră activă a trupei de teatru „Neica”, a secției de folclor, a grupului vocal „Fetele de la Coștei” și moderatoare a spectacolelor care se organizează în sat. Cu trupa de teatru s-a prezentat la festivaluri importante în România, dar în mod aparte se bucură de prestația pe scena Teatrului „Pygmalion” din Viena.

Despre cei patru ani de liceu ne spune,  cu nostalgie,  că au trecut prea repede:

-S-au scurs ca o apă limpede ce trece peste pietre murmurând. Patru ani de liceu. Patru ani frumoși. Când am trecut pragul  în prima zi  nu știam ce să zic,  ce să fac. Totul era nou pentru mine: școala, majoritatea colegilor și profesorii. De  mulți  îmi era frică.

Se schimbau întâmplările bune și cele mai puțin bune. Am legat prietenii sincere care cred că vor dura. Mi-au rămas în amintire  cărți, caiete, teme, lucrări de control și note;  note bune,  primite după multe nopți nedormite. Totuși, a  fost frumos și bine, pentru că  am fost răsplătită pentru efort.

Am reușit să fiu șefă de promoție dintre mulți elevi buni și am împărțit acest  frumos titlu   cu colega și prietena mea Mirela. Acest fapt ne va apropia și mai mult. Vom lupta împreună pentru premii noi.

M-a bucurat faptul că am fost răsplătită pentru  efort.  Am fost șefă de promoție  și la școala generală. Acum, când am reușit și la liceu să dau dovadă de faptul că muncind poți obține tot ceea ce îți dorești, sunt foarte mândră de mine. Mă simt împlinită cu o astfel de recunoștință pe care am primit-o din partea profesorilor. În mod special sunt recunoscătoare doamnei  diriginte care a fost pentru mine profesor, prietenă și, cum îi place dânsei să zică,  „o a doua mamă”.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 4 iulie 2020