Oricine este pasionat de tradițiile românești, costumele tradiționale, dar, mai ales, de povestea iei, în orice parte a lumii s-ar afla, a aflat de inițiativa ,,La blouse roumaine”. De ce aniversăm Ziua Iei tocmai pe 24 iunie, de Sânziene și Sf. Ioan de Vară? Ce înseamnă ia pentru o comunitate tradițională? Ce ne ajută să identificăm astăzi un produs autentic? Iată doar câteva dintre subiectele pe care ne-a vorbit Andreea Diana Tănăsescu, fondatoarea inițiativei ,,La blouse roumaine” și președinta asociației omonime.

Aniversăm Ziua Iei pe 24 iunie, de Sânziene și Sf. Ioan de Vară. Care este punctul de intersecție a celor trei momente?

Când am lansat inițiativa Zilei Universale a Iei în 2013, am avut de ales între 24 iunie – Sânzienele și 15 august– Sfânta Maria. Eu am crescut la țară, la Cluj, și la noi 15 august era o sărbătoare de mare prestigiu. Întreaga comunitate se pregătea din timp pentru celebrarea ei.

Apoi, o prietenă bună a găsit urma unui frumos ritual de Sânziene din Maramureș, care aducea fetele tinere la o apă curgătoare în dimineața de 24 iunie, unde se îmbăiau și apoi culegeau flori pe care le coseau pe cămăși. Astfel am dedus noi că ar fi apărut IA. Evident, poate fi o legendă sau o pură supoziție, însă a fost momentul în care am ales această dată pentru sărbătorirea IEI.

Apoi Sfântul Ioan de Vară, care marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, e sărbătoarea creștină suprapusă pe cea arhaică a Sânzienelor și Drăgaicei, cum i se mai spune în sud. Practic, pe 24 iunie spiritualitatea românească se împletește minuat cu trecutul, prezentul și viitorul tradiției noastre.

La nivel global, perioada între 21 și 24 iunie e momentul solstițiului de vară în emisfera nordică când toată planeta sărbătorește și se bucură de acest eveniment cosmic, solar.

Ce valențe identitare și comunitare poartă în sine ia?

Este expresia cea mai înaltă a culturii și identității unei comunități tradiționale. IA, cămașa, spăcelul, are denumiri diferite în funcție de zonă, dar reflectă peste tot o viziune asupra vieții, povestea comunității și ceea ce o unește, dar o și deosebește față de altele.

E lumina cu care femeia româncă s-a îmbrăcat pe sine, și-a îmbrăcat familia, s-a exprimat creativ, în armonie cu natura și divinitatea. Ea nu era singură în acest demers, ci mereu într-o relație cu femeile din comunitate, textilele fiind mijloacele lor de exprimare creativă.

Creația colectivă a tuturor acestor femei este azi o adevărată formă de artă, care trebuie recunoscută ca atare. Prin ea ne regăsim identitatea și comunitatea în secolul XXI.

Marina ANCAIȚAN

Interviul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 20 iunie.

Foto credit: Dragoș Cristescu