Retrovizor

„Anii avântului“- între iluzie și o realitate a declinului (I)

„Anii avântului“- între iluzie și o realitate a declinului (I)

-Viziuni pedagogice și teologice-

Umanismul, respectiv, transpunerea lui în domeniul artei sub denumirea de – Renaștere, ca perioadă istorică de transformări majore, pe lângă mult clamatul progres în domeniul științei, tehnicii și  descoperirilor geografice, a creat omului una dintre cele mai mari iluzii care a direcționat calea întregii umanități. Homocentrismul, atotputerea omului în fața căruia stă posibiltatea deslușirii tuturor enigmelor, a creat oamenilor iluzia că pot, într-un oarecare univers temporal, găsi răspunsurile la toate întrebările. Este o iluzie care persistă până astăzi.

Într-adevăr, în Cartea Facerii, Dumnezeu ne poruncește tuturor: Creșteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, supuneţi-l și stăpâniţi peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vieţuitoare care se mișcă pe pământ (1:28). Această stăpânire se pare că am înțeles-o greșit, considerându-ne atotstăpânitori peste toate, crezându-ne uneori a fi noi Dumnezeu. Această iluzie și incapacitate de a vedea limitele noastre ne costă uneori și, iată, trăim vremurile revenirii la realitate, vremuri în care un potrivnic nevăzut ne arată că puterile noastre nu pot trece peste păsările cerului în ciuda eforturilor minții noastre în domeniul tehnicii și a medicinei.

Printre altele, umanismul trasează direcția așa-zisului progres al întregii umanități a cărui etalon devine – confortul. În momentul în care sub termenul de umanitate avem tendința de a considera de fapt doar lumea occidentală, mai apare o iluzie, noi, europenii, considerând că suntem mai civilizați decât Orientul și nefăcând niciun efort de a-l înțelege și de a înțelege unde se ascunde iluzia noastră. De la descoperirea roții, a diferitelor unelte și instrumente, respectiv, descoperirea spațiilor geografice (care existau cum mult înainte de a fi descoperite) și până la civilizația rețelelor de socializare, motivația dominantă a omului a constat în crearea unei vieți confortabile, în eliminarea efortului de orice fel, înainte de toate a celui fizic, apoi a celui intelectual, adică, în depărtarea de la înfăptuirea oricărui tip de sacrificiu. Astfel, umanitatea a pășit secole la rând către o viață cât mai comodă, iar progresul nu a făcut decât să susțină acest demers. În ciuda existenței internetului, a mijloacelor tehnice, descoperirilor, a armelor supermoderne, în recenta criză pandemică, se pare că cel mai eficient tratament a fost tot unul medieval – izolarea și carantinarea. Încă o dată suntem martorii întrupării iluziei privind puterile noastre cu ajutorul cărora noi salvăm planeta, hotărâm soarta ei, martori ai iluziei despre care de multe milenii ne amintește Vechiului Testament și episodul deosebit de grăitor al construirii Turnului Babel, în deja amintita Carte a Facerii (11:1-9). Nu din invidie sau din alte porniri umane a împiedicat Dumnezeu pe oameni să ridice turnul înspre înălțimi – pentru că El nu poate fi invidios fiind atotputernic. El a dorit să ne deschidă ochii, să ne atragă atenția asupra faptului că Împărăția Lui, fericirea și împlinirea încep pe Pământ, construindu-ne pe noi înșine și față de aproapele, de a ne atrage atenția asupra nevoii de a ne construi pe orizontală și nu prin încercările de a ajunge pe culmile pe care nu le vom putea niciodată atinge. Această lecție, în mod evident, nu am învățat-o încă.

Omul, încercând în permanență să-și creeze propriul confort, nu numai că nu a învățat lecția, acoperindu-și ochii în fața adevărului teologic și universal al necesității sacrificiului, ci a devenit din ce în ce mai incapabil de a-l face. După secole de așa-zis progres, trăim cu toții realitatea în care nu suntem capabili să suportăm nici cel mai mic deranj al confortului, cu atât mai mult, pentru a ajuta aproapele.

 

dr. Eugen CINCI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 46 din 14 noiembrie 2020