Mircea Lelea
Mircea Lelea, ,,Atenție la vise”, Panciova, Editura Libertatea, 2018.

Mircea Lelea

Acum câțiva ani, se anunța în peisajul nostru literar o nouă voce poetică: Mircea Lelea. În prima sa carte de poezii, ,,Petec de suflet pribeag”, apărută la editura ,,Lumina torăceană” în anul 2016, poetul își contura stilul, temele, și-a cules motivele pe care și-a clădit poezia, în care este un visător și un romantic.

Fără îndoială că din aceste două caracteristici derivă volumul pe care îl avem în fața noastră. El nu poate fi decât precum un romantic vals de toamnă (ca să parafrazăm unele titluri), precum o întrebare din care decurg alte îndoieli.

Chiar dacă versurile emană firavitate, poezia este clădită pe temeiuri solide, pe laitmotive cu conotații profunde: vis, cer și lumină. O astfel de poezie nu poate fi decât reflexivă, meditativă. Prin prisma celor trei motive, Mircea Lelea analizează lumea din exterior, dar face și o introspecție. Iată cum interiorul și exteriorul se contopesc, se încheagă pe coala albă și, laolaltă, devin ,,necuprinsul”.

Totuși, aceasta nu îl sperie pe poet; pentru că lucrul poetului nu este să tacă, să se resemneze ,,cu ceea ce este creionat”. Nu, poetului, singur, ,,uitat de lume și de muze” nu îi este teamă să își manifeste dorința de înălțare, să se întrebe ce este ,,dincolo de cer”, dincolo de absolut, ,,să trezeacă ceasul” cu strigătul său. Cine o va face, dacă nu poetul, acel poet care crede în renaștere, în ciclicitatea vieții, în ,,muguri noi în vechi alun”, în faptul că ,,totul trece și iar vine”, în faptul că iertarea va învinge, acel poet născut ,,în zodia iubirii”, care, deși știe că ,,toate-s afișate în ale lumi roată” trece prin viață în ritmul ,,zefirului, în vise de tangou”.

Iată-l pe Mircea Lelea în o nouă ipostază, alta decât cea de comentator la săptămânalul ,,Libertatea” și redactor-șef al revistei ,,Tinerețea”. Deși sunt diferite ca stil și formă, la Mircea Lelea cele două genuri se intersectează, pe undeva, tematic.

Una dintre temele predilecte în poezia lui Mircea Lelea este caracterul efemer al timpului, al visului, al gândului…Poeziile lui vin ca un memento că ,,toate se topesc ușor” și că în urma lor ,,totul e trist”. Eul liric acceptă trecerea timpului și nu i se împotrivește, dar o regretă: ,,Mi-e dor de tot ce am făcut / Sau n-am făcut și am putut / Dar tot mi-e dor” (,,Uneori mi-e dor”).

Marina ANCAIȚAN

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 2 martie 2019.