Iablanca este localitate situată în zona de codru a Banatului sârbesc, la o distanţă de zece kilometri de Vârşeţ. Denumirea veche românească i-a fost Măru, pe când în documentele vechi o întâlnim cu numele de Jablanak. Ungurii îi ziceau Almad, iar sârbii i-au dat numele de Jabuka. Astăzi, satul poartă numele Iablanca, pentru a se deosebi de Iabuca, de lângă Panciova. Pentru prima dată apare în documentele istorice la anul 1370. Douăzeci de ani mai târziu face parte din fortificaţia Erd-Sambuc. Localitatea Iablanca rezistă tuturor încercărilor vremii, supravieţuind stăpânirii otomane de câteva veacuri, fiind în anul 1716 alipită Districtului Vârşeţ, aparţinând astfel Monarhiei Habsburgice. Pe atunci Iablanca avea numai zece gospodării. În anul 1740, pe vatra satului se colonizează mai multe familii de români din Vărădia, astfel că numărul locuitorilor creşte treptat. În anul 1837, Iablanca a numărat 1.208 de persoane, în 1910 – 1.269, pe când în anul 1921 avea 1.078 de locuitori, din care 732 de români.
Acesta este cel mai mare număr de locuitori pe care satul Iablanca l-a avut în istoria sa. În prezent, Iablanca nu are decât 330 de locuitori dintre care 220 de români.biserica ortodoxă română din Iablanca

Adrian NEGRU Costa ROȘU

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul Libertatea din 25 mai a.c.