În prima zi a anului ne-am bucurat de știrea că țara vecină preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene – pe de o parte și pentru că, poate, acest lucru ar însemna o gură de aer pentru românii de aici și, de bună seamă, un avânt pentru Serbia care șchiopătează în procesul de integrare EU. După 12 ani de prezență a României în familia europeană, acest moment este și un efort național de confirmare a credibilității europene, o premieră în preluarea acestei responsabilități, o șansă de a influența mai mult asupra marilor decizii, de a pune și temele românești pe agendă, de a promova țara. Rămâne de văzut în ce măsură acest pas important pentru România va avea o influenţă și asupra Serbiei, măcar prin exemplul cum trebuie sau nu puse la punct anumite subiecte capitale ce vizează viitorul celor 27 de state europene.

Pe lângă alegerea noului Parlament European, în mandatul președinției României unul din subiectele care vor fi dezbătute va fi ieșirea din marea familie europeană a Marei Britanii, respectiv Brexitul. Deși nu au nimic în comun decât rădăcina cuvântului, Exitul, marele festival care a promovat Novi Sadul și Serbia în întreaga lume a făcut ca tocmai capitala Voivodinei să fie proclamată de Capitală Europeană a Tineretului în anul 2019. Dacă nu suntem aproape de eurointegrare, măcar să fim cunoascuți în lume după muzică și fortăreața Petrovaradin.

În timp ce în presa românească se polemizează aprig în privința cât de pregătită, respectiv nepregătită este România pentru a fi „șeful Europei” timp de șase luni, argumentând că au Guvern, au Parlament și instituții guvernamentale, pe când alții sunt de părere că România, cu doamna Dăncilă – pe care o consideră necunoscută în Parlamentul European și un om nepotrivit pentru a fi în vârful președinției unei asemenea instituții europene – românii din Serbia speră la un sprijin cât de mic, măcar doar simbolic. Se zice că pentru România este foarte important ca ţările din vecinătate, ţări ca Serbia, cu care împart o frontieră, să aibă o relaţie cât mai strânsă cu Europa şi să adere cât mai repede cu putinţă la Uniunea Europeană. Este, în primul rând, un interes geopolitic: cu cât ai mai multe graniţe cu ţări membre ale UE, cu atât eşti şi tu, ca ţară, mai bine integrată în Uniunea Europeană. Acest subiect – integrarea europeană a Balcanilor de Vest – oricum figurează pe agenda UE.

E indicativ faptul că atât în Serbia, cât și în România, poporul nu este mulțumit. Și unii și alții protestează, ies în stradă pentru valori europene şi cu steagul Uniunii Europene în față, fără să ţină cont de primitivismul şi conceptele retrograde adânc înfipte într-o societate sărăcită și săracă cu duhul din toate punctele de vedere – lipsa unor valori care ne despart decenii de cei din Europa.

Dacă România va reuşi să-şi fructifice priorităţile pentru care pledează în acest mandat şi cât de reuşită va fi gestionarea preşedinţiei vom afla în curând. Nouă, celor care ne aflăm în Serbia, în această ţară săracă, moral şi economic, cu doar 16 capitole din 35, deschise în decurs de cinci ani, eurointegrarea încă ne este doar un vis de iarnă, vară, primăvără…

Teodora SMOLEAN