După o amânăre și o serie de nereușite, săptămâna trecută se profila o nouă dată a Brexitului: 31 ianuarie 2020. Și totuși incertitudinea a fost mai mare ca oricând. În același timp, Marea Britanie a făcut primii pași spre alegerile anticipate. Cum s-a ajuns la o această situație?

După o campanie turbulentă, în iunie 2016 aproape 52% dintre alegătorii britanici au votat pentru ieșirea din UE la referendumul din 23 iunie 2016. Premierul conservator David Cameron, care pledase pentru rămânerea Regatului Unit în UE, și-a dat demisia a doua zi, invocând ,,voința poporului britanic”.

Theresa May, fost ministru de interne, a preluat funcția de premier pe 11 iulie 2016, le-a promis britanicilor: ,,Brexit înseamnă Brexit” May a inițiat procesul ieșirii Regatului Unit din UE în martie 2017, prin declanșarea articolului 50. Data Brexitului a fost programată pentru 29 martie 2019.

Primele runde de negocieri s-au încheiat fără prea multe progrese în privința unor probleme spinoase: cât va trebui să contribuie Marea Britanie la bugetul UE, drepturile cetățenilor UE în Regatul Unit după Brexit și frontiera dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord (care face parte din Marea Britanie), scrie DW.

Miniștrii britanici par să susțină planul pentru Brexit prezentat de May pe 6 iulie, prin care Marea Britanie ar fi rămas într-un ,,teritoriu vamal combinat” cu UE. Planul nu a fost deloc pe placul ministrului de Externe Boris Johnson și al ministrului pentru Brexit David Davis.

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 2 noiembrie 2019.