Martie 2019. Îmi cade privirea pe folderul cu fotografii ,,Călătorii”. Praga 2017. Viena 2016. Lefkada 2015. Budapesta 2012. Rețin cursorul pe ultimul fișier. Click. În fața ochilor mei, se înfățișează capitala Ungariei, așa cum am văzut-o în urmă cu mai bine de șase ani.

Închid ochii și încerc să retrăiesc clipele în care am marcat-o pe harta locurilor vizitate.

Budapesta nu este cel mai frumos oraș pe care l-am văzut.

În geografia mea personală are, totuși, un loc aparte. Amintirea Budapestei este precum dimineața de primăvară peste care s-a revărsat violetul primelor zambile, trepidarea inimii dată de florice de cireș, gustul primelor smochine și seara de vară parfumată cu miros de tei. O sinestezie de simțuri, o explozie de amintiri.

Deși nu îmi plac trezirile foarte devreme, m-am trezit voioasă la ora 4, pentru a ajunge la Belgrad la ora 6, de unda urma să iau autocarul care m-a dus în capitala Ungariei. Nu mi-a fost greu nici să așteptat la vamă, deși procedurile s-au cam lungit. Am plecat fără vreo pregătire prealabilă, ceea ce astăzi mi-ar fi fost de neimaginat. Nu am avut harta orașului, nu am înocmit o listă a locurilor pe care neapărat trebuie să le văd, a cafenelelor unde puteam să mă opresc la pauză. M-am descurcat și fără acestea; am îmbrățișat necunoscutul și neprevăzutul.

Cultură, istorie și tortul doboș

Prima mea întâlnire cu capitala Ungariei s-a petrecut într-o zi neobișnuit de caldă pentru început de octombrie, în Piața Eroilor. Este împrejmuită de Muzeul de Arte Frumoase și Palata Artei. Reprezintă capătul Aleei Andrassy, bulevard cu multe clădiri somptuoase, restaurante și magazine. În centrul Pieței Eroilor se înalță monumentul Milenium, clădit în memoria eroilor care și-au dat viața pentru independența Ungariei. Aici am făcut primele fotografii la Budapesta, am văzut pentru prima dată străini care făceau același lucru, am auzit primele dialoguri în limbi străine, necunoscute, am văzut primele afișe în limba maghiară.

Ce am mai văzut în următoarele zile?

Bastionul Pescarilor și Biserica Sf. Matei

Clădirea Parlamentului cea mai cunoscută clădire din Budapesta, una care ne apare în fața ochilor îndată ce ne gândim la capitala Ungariei, chiar dacă, poate, am văzut-o numai în imagini. Șapte ani după ce Buda, Buda veche și Peșta s-au unit într-un singur oraș, soborul maghiar a decis să ridice o nouă clădire reprezentantivă a Parlamentului, care să exprime suveranitatea națiunii. Lucrările au început în anul 1885, iar inaugurarea a avut loc în 1896, când s-au împlinit o mie de ani de la înființarea statului maghiar. Totuși, lucrările s-au încheiat abia în 1904. Vizitatorii pot vedea aici 242 de sculpturi ale regilor maghiar și transilvăneni și Coroana Maghiară Sfântă, expusă în sala centrală, bogat ornamentată.

Sinagoga Mare și Muzeul Evreilor, care se află în strada Dohany și este cea mai mare din Europa. A fost clădită în secolul XIX, în stil pseudo-maur, cu elemente din arta islamică a Africii de Nord și Spaniei Medievale. În 1939, Sinagoga au bombarat-o naziștii geramni, iar în 1944 a devenit ghetou evreiesc, servind ca refugiu pentru multe persoane. În acea iarnă, peste două mii de oameni au murit de frig și foame. Ei au fost fost înmormântați în curtea sinagoii, unde ulterior a fost ridicat un moemorial cu o sculptură reprezentând salcia plângătoare, pe ale cărei frunze sunt gravate numele victimelor. Muzeul cuprinde obiecte religioasă și istorice, precum și Camera Holocaustului.

Bastionul Pescarilor și Biserica Sf. Matei, situate pe Dealul din Budim, iar de aici Pesta, dominată de clădirea Parlamentului și Dunărea se văd ca în palmă. Turnuri reprezintă șapte triburi maghiare care au populat bazinul carpatic în anul 896. Această parte a orașului și-a primit denumirea după esnaful pescarilor care a fost responsabil cu apărarea ei în Evul Mediu. Aici se află și Biserica Sf. Matei, în stil neogotic, care este una dintre cele mai mari în Ungaria. Prima biserică în acest loc a fost clădită în anul 1015, iar în cursul istoriei a fost devastată și refăcută de câteva ori.

Marina ANCAIȚAN

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,Libertatea” din 23 martie.