Reverberații culturale

Căci nu ai făcut doar…

Căci nu ai făcut doar…

Albert Einstein a spus cândva ceva la fel de simplu și pătrunzător ca faimoasa sa formulă ce a revoluționat cunoașterea universului: „Orice prost poate ști ceva. Important e să înțelegi ce știi”. La asta m-am gândit știind că săptămâna asta vei împlini, dragul meu prieten, numărul de rotiri ale cerului care te-au adus în pragul toamnei vieții. E un frumos și bogat început de anotimp, cu roadele pârguite deja adăpostite în hambarul timpului, căci ai trăit intens, ai aruncat semințe de aur în brazda vremii și ai cules cu modestă hărnicie, din plin, povara clipelor. Ca poet, mai întâi, căci poeții nu se fac, se nasc, ca gazetar, cronicar neostoit al clipei, ca om, supus tuturor celor omenești. Nu ai știut să faci compromisuri, ca orice bănățean în țoalele lui. Veșnic cu fruntea sus, veșnic gânditor spre profunzimile lumii din jurul tău. Ai știut și ai vrut, ai înțeles exact sensul și mărimea vremurilor, te-a durut și te doare, știu asta cu siguranță, discrepanța dintre mărimea lor, uriașă la scara istoriei, căci lumea s-a schimbat și se schimbă din rărunchi, și cea a oamenilor care își arogă, cel puțin în țările noastre, dreptul de a călări aceste vremuri, niște piticanii, ca maimuțele cățărate pe spinarea armăsarilor din arena circului.
Citind cu drag, ca de atâtea ori, ceea ce ai dăinuit de-a lungul anilor, ziarul acesta simplu, frumos și curat ca prosopul de in cu care te ștergi de sudoare după muncile câmpului, Libertatea, mi-am amintit de o poezioară a unui american – nu se putea fără ei! – care s-a străduit, acolo, peste ocean, să înoate împotriva trivializării culturale și consumerismului netot ce bântuie ca o molimă printre semenii săi și a scris următoarele:

„Nu fă doar…

Nu fă doar să înveți, cunoaște.
Nu fă doar să citești, absoarbe.
Nu fă doar să schimbi, transformă.
Nu fă doar să empatizezi, apără.
Nu fă doar să promiți, confirmă.
Nu fă doar să critici, încurajează.
Nu fă doar să gândești, cântărește.
Nu fă doar să iei, dăruiește.
Nu fă doar să vezi, simte.
Nu fă doar să visezi, pune mâna.
Nu fă doar să auzi, ascultă.
Nu fă doar să vorbești, acționează.
Nu fă doar să spui, arată.
Nu fă doar să exiști, trăiește.”

Cred că acum îți e limpede, ție și cititorilor noștri, Nicu Ciobanu, prieten, coleg de breaslă și de suflet, ce am vrut să îți spun. Căci nu ai făcut doar din toate cele amintite de necunoscutul, pe la noi, Roy T. Bennett, ci te-ai dedicat mereu la mai mult, și mai bine, și mai adânc, și mai trainic, așa cum cuvintele lui de înțelept sui generis ne sfătuiesc să o facem. Nu ai doar existat, ai trăit cu adevărat, din plin, cu bune și rele, ai lăsat în urma ta brazdă adâncă, nu doar valuri muribunde.
Hei, căci „niciodată toamna nu fu mai frumoasă”… La mulți ani!, dragul meu, toamnă lungă și fericită, împlinită și cu pace. Lumea se rostogolește mai departe, noi, încăpățânați cum suntem, ne agățăm în continuare de fusul ei, cu încredere în ceea ce știm, și înțelegem, și visăm.

Lucian RISTEA

Articol integral publicat în numărul 35 din 29 august 2020