bucureşti
Românii din Serbia s-au lecuit de…grija părintească  pe care le-o poartă Bucureștii.

Au ajuns și ei, vai Doamne, la concluzia că totul este un teatru și că politicienii care nu mai pot dormi de ,,coșmarul” prin care ei trec sunt niște comedianți de mâna a doua. Dacă ar fi actori, i-am înțelege, le-am acorda circumstanțe atenuante, ba, mai mult, am zâmbi cu umor la fățărnicia pe care o dovedesc public atunci când sunt puși în împrejurări …televizate, mai ales, să-și debiteze ideile gestante pe care le-au avut, încă din vremea când nu fuseseră născuți, cu privire la necesitatea protejării comunităților minoritare românești din jurul frontierilor țării!

Așadar, românii din Serbia au fost și vor fi toată istoria viitoare ostracizați de cei câțiva ,,satrapi” vocali și, chipurile, dedicați trup și suflet destinului lor. Simptomatic este faptul că aceștia din urmă au căpătat prostul obicei de a le fura mințile etnicilor români din această parte a Balcanilor cu promisiuni fără acoperire, cu iluzii și…minciuni! În marea lor majoritate aceste marionete ale intereselor mercantile ale unor grupuri dubioase de escroci manipulează fără rușine o parte din așa-zișii lideri ai minorității și îi pune, condiționându-le finanțarea a nu știu care proiect, să arunce cu noroi în guvernanții de la Belgrad care – ce stupizenie! – îi ignoră, care nu le plătește munca cu gura…

Și fiindcă veni vorba de gură, să amintim ce scria Mihai Eminescu la începutul carierei sale poetice: ,,Este o zicală din bătrâni: Gura să aibă trei lacăte: în inimă, în gât și (…) pe buze; când îți va scăpa cuvântul din inimă să nu scape de cealaltă, că dacă ai scăpat odată vorba din gură, n-o mai prinzi nici cu calul, nici cu ogarul, ba nici cu șoimul…”.

 

Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 4 iulie 2020