Încă din vremurile străvechi, oamenii s-au străduit să lase urme vizibile şi de neşters, scrise sau desenate, despre existenţa, viaţa, credinţele, preocupările, obiceiurile, miturile şi legendele lor – pe pereţii multor peşteri şi piramide, pe tăbliţe de argilă, stocate în biblioteci sau arhive, iar descoperirea tipografiei cu litere mobile de către Johannes Gutenberg le-a facilitat foarte mult intenţia de a pătrunde şi de a se refugia în universul cunoaşterii şi de culege şi de a stoca, pentru memoria lor individuală şi colectivă, o mulţime de lucruri necunoscute şi inexplicabile şi de a le păstra pe hârtie, sub formă de documente, ziare, reviste şi cărţi, pentru totdeauna, pentru semenii lor de azi şi de mâine-poimâine.

În ultimul timp, oamenii au la dispoziţie şi posibilitatea de a accesa baza electronică de date, unde, ca şi multe alte lucruri importante pentru om, sunt stocate şi eternizate şi toate cuvintele scrise în trecut şi-n prezent (dar şi cele ce vor exista în viitor) în ziare şi cărţi.

Cartea, ca atare, este o floare eternă ce înfloreşte de fiecare dată când oamenii au ceva de spus, de explicat şi de elucidat. Cartea încă nedeschisă şi necitită este aidoma unei enigme care îţi stârneşte curiozitatea şi nerăbdarea de afla ce se ascunde între copertele ei. Universul cunoaşterii este enorm şi de nepătruns în decursul unei vieţi de om, iar fiecare carte este un refugiu specific în această nemărginire. Cu cât ne refugiem mai mult în acest univers, cu atât cunoaştem mai bine rostul nostru pe lume, explicăm multe nedumeriri, rătăciri şi iluzii individuale sau colective, învăţăm să fim mai buni, mai corecţi, mai cinstiţi, mai răbdători, mai înţelegători, mai toleranţi în raport cu alţii.

 

Din cărţi aflăm ce vremuri au trăit, trăiesc sau vor trăi semenii noştri într-un anumit cadru de timp şi spaţiu, în societatea şi comunitatea lor, şi implicit în lume, ce au sperat, ce şi-au dorit şi ce şi-au imaginat, ce piedici şi dezamăgiri au întâmpinat, când au fost glorioşi şi când au înţeles că sunt învinşi şi vulnerabili, şi multe alte lucruri ştiute şi neştiute. O mulţime de evenimente, personaje, locuri, ţinuturi şi tărâmuri reale sau imaginare schiţează sau desenează mereu hărţile creaţiei, spiritualităţii şi valorilor intelectuale de variate genuri cu care ne ghidează cărţile din toate vremurile.

Şi noi, românii din Voivodina şi Serbia, ne bucurăm de puterea magică a cunoaşterii pe care o oferă cărţile scrise de autorii români, sârbi sau de altă etnie de ieri şi de azi, şi cu siguranţă şi de mâine. Căci, cele aproape o mie de cărţi de variate genuri ale Editurii „Libertatea” din Panciova reperezintă, de mai bine de şapte decenii, referinţa identităţii şi continuităţii noastre, un brand care ne lansează şi ne face cunoscuţi în lumea editurilor şi a cuvântului scris, în literatură, în artă şi în multe alte sfere ale creaţiei şi manifestării fiinţei umane. Sunt oglinda sufletului, mentalităţii, gândirii şi creaţiei beletristice şi de altă natură a indivizilor care provin din comunitatea noastră, din modul nostru de a fi. Totodată sunt o specifică maşină a timpurilor pe care încercăm să le înţelegem şi să ni le explicăm.

Citind cărţile „Libertăţii”, cititorii vom ajunge atât de departe în universul cunoaşterii, cât de mult vor descifra mesajele şi gândurile din ele şi vor înţelege refugiul lor specific pe acest tărâm intercalat între real şi imaginar, între obişnuit şi fantastic. Căci aceasta constituie esenţa şi rostul cărţilor – de a fi buletinul nostru de identitate. Până vom avea cărţi, autori care le scriu şi cititori care le citesc sau le studiază, ne vom avea şi pe noi înşine. Dacă nu, nu vom mai fi şi nu vom mai avea viitor, pentru că cuvântul scris dispune de puterea miraculoasă de a ne păstra peste vremuri.

Vasa BARBU

Articol publicat în numărul 21 din 23 mai 2020