Casa românească

CASA ROMÂNEASCĂ – FAMILIA ȚARAN DIN PANCIOVA

CASA ROMÂNEASCĂ – FAMILIA ȚARAN DIN PANCIOVA

Dragostea, temelia casei

Într-un dicţionar mai vechi de etnologie şi antropologie familia este primul cuvânt la litera f. Iată ce scrie: ,,Toată lumea are impresia că ştie ce înseamnă familia: ceva ce pare să descindă direct din ordinea naturii, ceea ce îi conferă caracterul unui dat universal, cel puţin în forma sa elementară, de tip conjugal, definită prin unirea, recunoscută din punct de vedere social, dintre un bărbat şi o femeie care trăiesc împreună cu copiii lor”.

După ce am vizitat familia Țaran din Panciova am realizat că definiția familiei îi caracterizează și pe ei. Nu am avut niciun dubiu în această privință.

În momentul în care intri în casa lor te trezeşti într-o lume mirifică, situată în inima unui oraş urbanizat din toate privințele, care spune povestea lor. Nu trebuie să pui întrebări, ci să stai sub mărul cu crengile împovărate de roadele anului, să realizezi că ai de-a face cu orăşeni care sunt şi buni gospodari, obişnuiţi să lucreze, să aibă şi să împartă cu alţii.

Ce mere gustoase am mâncat la ei acasă! Mi s-a făcut milă de bietele fructe; dar nu face nimic deoarece curtea e plină de roade, de flori şi de vorbe prieteneşti. În amurg de soare am vorbit cu dânşii despre… de toate, de la moşi-strămoşi. Pe cine mai au în familie și unde? Cu cine sunt înrudiți? Am intrat şi în politică, dar numai cu vorbele. N-am fi români de treabă dacă nu ne-am atinge şi de politică, de la care, să fim sinceri, nici eu și nici Ionel n-avem nici măcar cât costă fructele pe care le mâncam timp de două, trei ore cât a durat povestea. Ce fructe dulci aveau… vai şi iarăşi vai!

Lăsând la o parte bunătăţile şi frumuseţile văzute, membrii familiei Țaran, care-și au origini în toate colțurile Banatului, au ce să spună la ,,Casa românească” fără să a se lăuda. Cei care îi cunosc de mulţi ani ştiu că Ionel şi cu Maria, pe lângă amabilitatea cu care te primesc în casă, au şi ceva ce le caracterizează sufletele nobile – mărinimie şi orizonturi largi. De aceea, scrierea acestui reportaj a avut traiectorie inversă decât cea obişnuită în practica ziaristică. Reportajul nu l-am scris, ci l-am cules, l-am pus la căldura cugetului să fermenteze şi abia după aceea l-am transformat în text. Procesul se aseamănă cu frământatul pâinii: pui ingredientele, drojdia, laşi pâinea să crească şi o coci.

La răspântie de drumuri

Dacă paginile vieţii pe care fiecare dintre noi lasă amprenta faptelor şi drumurilor – şi pe care unii o mai numesc şi soartă – ar fi publicate într-o carte sau într-un jurnal, mulţi dintre cei ce vieţuiesc pe plaiurile bănăţene şi care ne sunt prieteni, vecini sau rude ar fi autorii unor adevărate capodopore.

Ionel (1953) şi cu Maria (născută Ion în 1957) au primit de la stele darul de a scrie capodopere pe paginile vieţii lor. Sunt romane adunate într-un singur volum, care se scriu de mai bine de 40 de ani.

Valentin MIC

Textul integral îl puteți citi în numărul din 26 septembrie