Hărnicia şi cinstea sunt virtuţile prin  care te menţii

 

Familia lui Siniša Tarbuk s-a stabilit la Nicolinţ în anul 1995, când au început conflictele armate în Slavonia de vest. Soarta a aranjat ca Siniša să-şi găsească fericirea la Nicolinţ. S-a căsătorit cu Ida, o fată harnică din  familia Turcoane, oameni cinstiți şi apreciați în sat.  Siniša și Ida au împreună doi copii:  Marko şi Biljana. Din această familie au făcut parte și părinţii lui Siniša, Milan şi  Ana, dar au trecut în lumea umbrelor în urmă cu mai mulți ani.  Astăzi,  Siniša trăiește în casa părintească, liniștit și alături de cei dragi.

Siniša, capul familiei Tarbuk, a fost primul care şi-a depănat amintirile. Își amintește cu nostalgie de copilăria pe care a petrecut-o  în satul natal Pakrac.

– M-am născut în anul 1975,  la poalele muntelui Pakrac. Şcoala cu opt ani am absolvit-o în satul natal. Apoi în Slavonia de vest, care aparține Croației, au început  conflictele armate, iar familia mea a fost nevoită să se refugieze în Serbia. Fugind de război, părinţii mei,  luându-ne pe mine și pe cei doi frați ai mei, au venit în  Banat și s-au stabilit la Nicolinţ. Chiar în acea perioadă am împlinit 15 ani şi m-am înscris la Şcoala Medie de Agronomie din Subotica, profilul mecanic pentru utilaje agricole. După absolvire  m-am întors la Nicolinţ.   În casa pe care am cumpărat-o de la un sătean am început viaţa de la zero.

Părinții mei au fost agricultori, iar eu am moștenit această îndeletnicire. Creșteau animale. I-am ajutat și eu.  La acea vreme aveam 20 de ani.  M-am adaptat  destul de rapid la noile împrejurări. Mi-am făcut mulți prieteni printre nicolinceni, cu care țin legătura și astăzi.

                                                                                                                                                                       Ion Mărgan

                                                        Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul ,,Libertatea” nr. 03 din 18 ianuarie 2020