Casa românească

CASA ROMÂNEASCĂ VELEA DIN SATU NOU: Zâmbetul omului adesea spune totul

CASA ROMÂNEASCĂ VELEA DIN SATU NOU: Zâmbetul omului adesea spune totul

Într-unul din interviuri scriitorul Mircea Dinescu a declarat: ,,Poți să fii fericit când ești nostalgic. Poți să fii fericit când ești trist. De ce nu ne invidiem unii pe alții pentru melancolie? Proștii nu știu să fie nici triști, nici să se bucure. Sigur, suferința fizică e neplăcută, dar stările sufletești sunt importante toate. Din ele te naști, de fapt. N-aș fi fost niciodată scriitor dacă n-aș fi avut în egală măsură voluptatea tristeții și a bucuriei”. Uneori nici nu realizăm cât de fericiți suntem și nici că acest miraculos sentiment este o stare de bine pe care ne-o dau lucrurile mărunte.  Această afirmație a celebrului scriitor am considerat-o potrivită pentru a începe reportajul despre familia Velea. Astăzi, în această agitație continuă, când la tot pasul auzim doar despre boli și COVID, tot mai greu putem defini oamenii fericiți. Mai există cupluri și familii fericite?

Vreau să cred că da.

Dintre numeroasele familii din Satu Nou pe care am avut ocazia să le cunosc în ultimii 15 ani, în această săptămână am dorit să prezint familia Velea. Este vorba de niște oameni, modești, simpli, dar deosebiți, o familie ai cărei membri radiază de fericire. Zâmbetele de pe fețele lor nu pot ascunde acest lucru. Am întâlnit un cuplu format din oameni care se potrivesc, care și-au învățat copiii să aprecieze valorile, să facă diferență dintre ceea ce este bun și ceea ce este rău. Pentru acest lucru îi felicit.

Pe Valentin Velea (n.1972), cei din Satu Nou, dar și din alte localități, îl știu ca fiind un sportiv pasionat care organizează concursuri de tenis de câmp și de baschet. Această mare pasiune pentru tenisul de câmp l-a determinat să facă un teren din zgură în curtea casei sale, unde să se antreneze împreună cu copiii săi și cu toți cei interesați. În lunile de vară terenul este disponibil, la preț convenabil, pentru oricine dorește să practice tenis.

Calculatoarele ocupă un alt loc important în viața lui Valentin.

– Cea mai frumoasă perioadă din viață mi-am petrecut-o la Timișoara. Între anii 1991 și 1996 am am fost student la Facultatea de Mecanică din cadrul Universității ,,Politehnica”. În perioada respectivă am legat prietenii, am cunoscut oameni deosebiți cu care țin legătura și astăzi. Organizăm concursuri de baschet și tenis. Dintotdeauna mi-am dorit să am pașaport românesc, deoarece mă consider român. La servici mereu accentuez că sunt român, precizează Valentin.

De mai mulți ani încoace este angajat la Crucea Roșie din Belgrad pentru servicii de mentenanță a calculatoarelor și se declară mulțumit. Pandemia de coronavirus i-a făcut pe angajați să practice alte modalități de lucru. Despre acest lucru Valentin ne spune:

– Munca este una istovitoare, dar există spațiu de avansare. Încă mai dau examene pentru programul Microsoft, iar pentru a mă adapta situației trebuie să dau examene și pentru Cloud service, Teams și Office 365.

Sportul și dansul, pasiuni comune

Dragostea pentru sport, care s-a înfiripat la Valentin în copilărie, au moștenit-o și cei doi copii ai săi:

În copilărie am jucat baschet și tenis de masă, iar an de an am participat la manifestarea sportivă sătească ,,Cupa Libertății”, categoria juniorilor. De mai multe ori am ajuns până în finală. Încă mai țin minte că la o ediție am ajuns în finala concursului la tenis de masă, iar în setul decisiv am fost înfrânt cu rezultatul 19-11. Am fost foarte dezamăgit și nici nu am mai avut voință să particip în anul următor.

Tenisul de câmp am început să-l practic pe când am fost în clasa a VIII-a. Jucam tenis pe terenul de pământ, în praf sau pe terenul de volei cu plasa dată mai jos. Începutul a fost amuzant, își amintește Valentin și continuă:

– De câțiva ani încoace organizez turneul tradițional de Rusalii. De două ori m-am clasat pe primul loc și am ajuns de câteva ori în finală. La acest turneu fiul meu David a ieșit campion de trei ori.

David: pasionat de tenis și baschet

Anul acesta am organizat și un turneu de tenis de câmp în plus. La turneele de baschet pe care le-am organizat au participat și echipe din Lugoj și Timișoara. Așadar, organizam și turnee internaționale cu mai mulți participanți. Avem și videoclipuri pe YouTube, menționează Valentin.

Este foarte mândru că și David îi calcă pe urme, moștenind dragostea pentru tenis de câmp și baschet. Valentin îl susține la tot ceea ce face, cu multă dăruire și corectitudine. David s-a clasat pe locul III în țară la Jocurile Sportive ale Tinerilor (concursul la tenis de câmp). De trei ori a fost campion la turneul tradițional organizat de Rusalii de la Satu Nou. Cu Școala Medie de Medicină, pe care o frecventează, la un concurs comunal de baschet, a câștigat competiția 3×3.

Dansurile populare sunt o pasiune a membrilor familiei Velea. La Bata Marčetić, celebrul coregraf din Satu Nou, Valentin a dansat 13 ani: de pe când era elev în clasa a III-a și până în studenție. Reîntors în țară, s-a atașat din nou secției de dansuri, dar de data aceasta nu celei de la Căminul Cultural, ci a devenit membru al Societății Cultural-Artistice ,,Dr. Radu Flora”. Cu formația de dansuri are câteva filmări la Televiziunea Novi Sad, pe scenă.

Ines: pasionată de muzică și folclor

Ines este membră a secției de dansuri a Casei de Cultură ,,3 Octombrie” din Satu Nou (primul ansamblu). În paralel îi învață pe cei mici să facă primii pași de dans. Îi place să danseze pe muzică sârbească și românească deopotrivă.

Violeta, cea mai în vârstă dintre surori

Violeta este prima dintre cele trei fete ale cuplului Iovan și Snežana Ancaițan. S-a specializat în economie, dar nu a profesat în domeniu până când, cu puțin timp în urmă, s-a angajat în serviciul de contabilitate. O perioadă a fost casnică și s-a transpus în cel mai frumos rol – cel de mamă, ocupându-se de creșterea și educația lui David și Ines. Când și-a văzut odraslele mari, s-a angajat pe post de vânzătoare-croitoreasă la un magazin din Panciova și a fost mulțumită. Creația i-a oferit libertate. Anul acesta nu a ratat ocazia de a se angaja pe post de contabilă la o întreprindere. Se declară mulțumită, însă precizează că acest post este unul responsabil și că mai are multe de învățat.

Teodora SMOLEAN

Reportajul integral îl puteți citi în numărul 43 din 24 octombrie 2020