centenarul

La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, cu ocazia Marii Adunări Naţionale la care au fost prezenţi 100.000 de oameni, s-a împlinit un vis multisecular al românilor. Românii de pretutindeni au trăit puternic acele unice clipe aducându-şi toţi, deopotrivă, contribuţia la făurirea deplinei unităţi statale româneşti.

Astăzi, românii de pretutindeni prin marcarea Centenarului Marii Uniri confirmă actul de justeţe naţională.

Ion Muncean din Sân-Mihai:

Ion Muncean– Mă alătur şi eu marcării celui mai important eveniment din istoria românilor. Mă simt cu trup şi suflet alături de fraţii noştri români care în ziua de 1 Decembrie s-au unit pentru că aşa au simţit. Mă bucură foarte mult pentru că şi noi, românii de pe aceste meleaguri, putem simţi acele momente fericite care i-au adunat pe toţi românii din toate părţile lumii. Voi urmări la televizor întregul eveniment, iar românilor din toată lumea le doresc viaţă fericită şi niciodată să nu uite de graiul şi locul de unde au plecat. Şi noi, românii de pe aceste meleaguri, trebuie să ne păstrăm cu sfinţenie obiceiurile şi identitatea naţională, aşa cum fac fraţii noştri din ţara mamă.

Livius Gaita din Mărcovăţ:

Livius Gaita– Mă bucur pentru faptul că românii din ţara vecină şi prietenă România au reuşit să se unească şi să trăiască în ţara lor. Îi felicit din suflet pentru această decizie a lor, pentru că aşa se cuvine: românii să trăiască în patria lor, dar să nu-i uite pe confraţii care trăiesc răspândiţi în lume. Cred că a sosit momentul ca şi noi să ne unim şi să trăim în bună înţelegere, aşa cum au trăit sute de ani strămoşii noştri pe aceste meleaguri. Să nu uităm niciodată de unde am plecat, să nu uităm satul nostru şi părinţii noştri care ne-au crescut. Această dragoste faţă de glie şi de strămoşi trebuie să o transmitem copiilor noştri şi să nu-i lăsăm să plece din satul lor, unde se simt cel mai bine. Căci un proverb spune: niciunde nu mă simt bine ca la mine acasă!

Svetlana Nikolin:

SVETLANA NIKOLIN – Anul acesta, Ziua Națională, sărbătorită în fiecare 1 decembrie, are o semnificație aparte, având în vedere faptul că  România marchează 100 de ani de la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România și crearea statului modern. Pentru apartenenții comunității românești din Serbia, Ziua Națională are o însemnătate mare pentru că reprezintă temelia identității lor naționale care se manifestă prin păstrarea culturii, limbii și a patrimoniului cultural. Totodată,  este și o bună ocazie pentru a se analiza nivelul de realizare a drepturilor minoritare care le sunt garantate prin Constituție și legi. Este și ocazie ca însăși comunitatea română să analizeze starea reală și  posibilitățile; să găsească soluții care ar ajuta la o organizare și o informare mai eficientă,  spre binele tuturor.

Acesta este un moment bun pentru a mă referi la situația aromânilor pe care, în urmă cu câțiva ani, România i-a recunoscut ca  parte a poporului român,  însă  nu s-au luat măsuri prea mari,  nici în țară, nici în statele  din împrejurimi. Numărul aromânilor în Serbia nu este mic. Acest fapt a fost ignorat multe decenii, ceea ce a dus la pierderea identității aromânilor și la asimilarea lor rapidă. Din cauza aceasta,  Ziua Națională a României pentru aromâni nu este numai zi de sărbătoare și mândrie.  Este și o zi de reexaminare, de confruntare cu realitatea, o zi în care se vede cel mai bine diferența între normativ și real.

Octavian Suciu:

OCTAVIAN SUCIU – O speranță că România va supraviețui și va putea să îi ocrotească pe  românii de  pretutindeni. La mulți ani,  România!

Dr. Eugen Cinci din Vârșeț:

Eugen CinciZiua de 1 Decembrie, pentru noi, la fel ca și pentru toți românii, ar trebui să reprezinte o zi a unității spirituale, o zi în care trebuie să fim mai uniți între noi, pentru ca această unitate este în general o problemă a comunității minoritare din afara granițelor. Acum 100 de ani și noi, românii din partea sârbească a Banatului, am avut reprezentanţi la Alba Iulia, care au participat la actul Marii Uniri, însă, așa cum se întâmplă de fiecare dată, marile puteri ne-au trasat soarta și granițele. Așa că și înainte de 1918 și după, noi am rămas o comunitate minoritară, mai întâi în Imperiul Habsburgic și apoi în noile granițe. De aceea, pentru viitorul nostru este și mai important să ne păstrăm uniți.

Marinel Petrică din Vârșeț:

Marinel PetricaCentenarul Marii Uniri reprezintă efortul susținut de-a lungul timpului de a nu uita că suntem români și, totodată, un simbol ca toți românii, oriunde ne găsim, să ne unim întru păstrarea identității naționale.

Pau Voina din Râtișor:

Pau VoinaDesigur, ca român din fara granițelor României, sunt mândru de Unire, dar părerea mea mi-o pot exprima cel mai bine prin următoarele versuri, scrise de mine: Orfani de mamă și de tată / Lăsați mereu în voia sorții / Ai cui suntem, cu disperare / Adesea ne-ntrebăm cu toții.

Virginia Popovici, profesor universitar:

Virginia Popovic– Chiar dacă atunci când s-a efectuat Marea Unire, Banatul a câștigat, dar a și pierdut, pentru mine, care m-am născut în Banat, la fel ca și toți strămoșii mei, a însemnat pace, ordine publică și o mai mare stabilitate. Deoarece la Marea Unire de la Alba Iulia au participat un mare număr de intelectuali de la noi, desigur că aceștia la întoarcere au venit cu idei de animare culturală a populației românești.  Credința românilor care au făcut Unirea era că toată suflarea românească trebuie să trăiască împreună, într-un singur stat.

Noi, fiind de partea aceasta a frontierei, cu timpul ne-am dobândit toate drepturile, devenind minoritate care are toate drepturile necesare, precum și celelalte peste douăzeci de minorități naționale care trăiesc în Voivodina.  Acest lucru nu s-a produs peste noapte și fără sudoare. Erau multe dificultăți în desfășurarea în bune condiții a vieții spiritual-culturale, însă am reușit să ne păstrăm limba, cultura și tradițiile până în zilele de azi și cred că acest lucru ar trebui să fie singura condiție în dobândirea cetățeniei române.

Irina Baloș Filep, profesoară de istorie din Torac:

Irina Balos Filep– De la apariția sa pe Pământ, omul a avut tendința și nevoia să trăiască în grup, ca să poată să se apere, să construiască, să muncească mai ușor. La fel și un popor, în cazul acesta poporul român, care a fost împărțit în Basarabia, Transilvania, Bucovina, Crișana, Maramureș, Banat. Un popor care vorbește aceeași limbă, care are aceeași religie, cultură, obiceiuri. Și la ei s-a trezit dorința de a fi cu toți împreună sub un acoperiș. Unirea românilor simbolizează efortul, eroismul și jertfa unui popor de a fi împreună, de a fi mai puternici în ochii Europei și ai lumii, pentru a-și păstra limba, cultura și identitatea.

 

„Unirea este singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru; fără dânsa, ce se va clădi va fi clădit pe nisip.”

Dimitrie C. Brătianu