Oglinzi panonice

Cerințele legumelor pentru sol și hrană

Cerințele legumelor pentru sol și hrană

Solul este sursa principală pentru asigurarea hranei plantelor, influenţând acest proces prin însuşirile lui fizico-chimice, biologice, determinând potenţialul său de fertilitate.

Plantele legumicole au nevoie de terenuri reavene, bogate în substanţe nutritive şi cu un conţinut ridicat de humus. Conţinutul în humus este hotărâtor în alegerea terenului destinat culturilor legumicole şi trebuie să fie de 3-4% în terenul de grădină, 7% la culturile de tomate şi ardei cultivate în serta şi 10% la culturile de castraveţi de seră. Pretenţiile plantelor legumicole faţă de sol variază în funcţie de specia cultivată şi de felul culturilor.

Cele mai mari pretenţii faţă de sol le au culturile timpurii. Acestea solicită terenurile cele mai fertile, bine însorite, ferite de vânturile puternice şi curenţii reci şi să nu fie expuse la brume timpurii sau târzii, dăunătoare acestor culturi. Solurile mijlocii luto-nisipoase, lutoase, bogate în humus sunt cele

mai favorabile culturii legumelor. Solurile uşoare nisipoase sau nisipo-lutoase au capacitate slabă de reţinere a apei şi a substanţelor minerale, se încălzesc însă uşor, putând fi lucrate mai repede. Aceste soluri sunt recomandate culturilor timpurii de plante termofile şi culturilor de rădacinoase şi tuberculifere. După Becker-Dilingen, acest tip de sol este favorabil pentru următoarele specii de legume: fasolea oloagă, mazărea, varza de frunze, gulia, salata de căpăţână, morcovul, ridichea, reventul, sfecla roşie, scorţonera, sparanghelul, napul, spanacul, tomatele, cicoarea creaţă etc. Solurile semigrele (luto-argiloase) au capacitatea mare de reţinere a apei şi a substanţelor minerale, dar sunt reci şi slab aerisite. Ele pot fi folosite în legumicultură numai dacă au un conţinut ridicat în humus şi o structură bună pentru culturile de vară şi târzii (varză, conopidă, ţelină, praz). Reacţia chimică a solului, optimă pentru majoritatea speciilor legumicole, este cea apropiată de neutru (pH = 6,3-7,4). Sunt, însă, şi specii care preferă o reacţie uşor acidă (pH = 5,5-7) a solului (tomate, ardei, dovlecel), iar altele uşor alcalină (ceapă, varză, fasole, sparanghel).

Dan MATA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 21 noiembrie 2020