O zi de iarnă în „inima Transilvaniei”

Cluj-Napoca este al patrulea oraș ca mărime  și unul dintre cele mai importante centre academice, culturale și industriale din România. Orașul este situat în centrul Transilvaniei și este vechi încă din anul 106, când Imperiul Roman a cucerit Dacia și a format așezarea Napoca.

Nu intenționez să prezint date istorice mai mult sau mai puțin cunoscute. Voi scrie despre uimirile noastre, simțite și trăite în scurta noastră vizită pe pământ transilvănean.

Însoțiind grupul de colindători din comunitățile românești din Banatul istoric – Voivodina, Serbia, instruit de Aleksandra Ranković de la Centrul Artei Populare din Nicolinț și coordonat de profesoara Mărioara Sfera, alături de profesorul Sorin Ianeș, în preajma sfintelor sărbători de iarnă am ajuns la Cluj-Napoca.  La Casa de Cultură a Studenților „Dumitru Fărcaș” avea să se desfășoare spectacolul extraordinar de colinde și cântece de stea „Bună sara lui Crăciun”.

Evenimentul a adus în atenția iubitorilor de folclor obiceiuri de iarnă și colindele tradiționale, așa cum se cântau odată în satele românești și a prezentat pentru noi ceva inedit, ce greu poate fi descris prin cuvinte. Aventura a început cu mult înainte, chiar în momentul în care am urcat în autobuz la gara centrală a Orașului Vârșeț. Deși aveam de parcurs drum lung până la destinație, călătoria a avut  farmec. Colindătorii au cântat și s-au distrat tot timpul, astfel că nu a existat loc nici de plictiseală, nici de oboseală.

Cum ne-am îndepărtat de Banat, au început să se deruleze imagini de parcă desprinse dintr-o altă poveste.   Păreau atât de cunoscute, de parcă le văzusem undeva,  fără să știm unde; poate în poeziile lui Coșbuc, atunci când ascultăm versurile sale cu ochii închiși și lăsam ca imaginile  să prindă viață în fantezie,  sau în povestirile lui Rebreanu…

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 1 februarie 2020.