Periscop local - Vârşeţ

CONSONANȚE VÂRȘEȚENE (VIII)

CONSONANȚE VÂRȘEȚENE (VIII)

„Drumul mătăsii” al Vârșețului

În urmă cu 250 de ani, Maria Terezia, ultimul conducător al dinastiei de Habsburg,  a dat ordin prin care tânărul cuplu din Vârșeț, imediat după căsătorie, ca simbol al iubirii eterne, trebuia să planteze câte doi duzi albi pe drumul spre Biserica Albă și să contribuie în acest mod la  dezvoltarea sericiculturii.

Maria Terezia a încercat să îmbunătățească astfel situația din  provinciile  sudice care s-au arătat  a fi potrivite pentru plantarea duzilor. Frunzele acestor arbori au fost singura hrană pentru viermii de mătase.

Acești duzi sunt și astăzi o dovadă că  odată, la Vârșeț,  sericicultura (creșterea și înmulțirea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării) a fost principala ramură economică – mai importantă decât viticultura, practicată la scară largă în această regiune.

Industria viermilor de mătase nu mai există, așa cum nu mai sunt nici  câteva mii de hectare de duzi.  Au rămas câteva fotografii vechi și înregistrările cunoscutului istoric vârșețean Felix Mileker care până acum  nu au fost cercetate cu seriozitate.

Din lucrările lui Mileker aflăm că primii care au practicat sericicultura au fost germanii din regiunea Rinului. Aceștia au venit în Banat  la începutul secolului XVIII.   Începând din anul 1728, peste tot unde pământul era mai sărac s-au plantat duzi albi. Din coconii viermilor de mătase, care se hrăneau cu frunzele duzilor, se realiza mătasea crudă. Contele Mercy îi pedepsea cu moartea pe cei care adunau  răsadurile de duzi, ceea ce este atestă, din nou, cât de importantă era pe atunci sericicultura.

Aneta GAȘPAR

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 24 octombrie 2020.