Retrovizor

Cum mâna lungă a dezinformării pune strangul la gâtul demnității…

Cum mâna lungă a dezinformării pune strangul la gâtul demnității…

Ipocriți mai sunt unii oameni! Din dorința de a demonstra că sunt buricul pământului și că pot prin minciună să fie luați în seamă și priviți ca niște idoli, ca niște salvatori de nații, cum pot și pe unde pot, încearcă să inducă în eroare alți semeni, deși cei din urmă, cunoscători de adevăr, nu schițează nicio reacție. Preferă să tacă. La unora le convine această stare de…espectativă, alții poate din lehaminte nu iau atitudine. În felul acesta fantasmagoriile ,,lucrează” în conștiința unor spirite slabe de înger. Și acest ,,nu mă interesează” devine dintr-odată sinonim cu complicitatea, cu fățărnicia și impostura.

De câțiva ani buni printre liderii și pseudoliderii ,,românilor” din Valea Timocului (nu întâmplător am apelat la ghilimele și veți vedea de ce!) circulă ca un dangăt de clopot o informație ,,de dânșii inventată” (vorba lui Mihai Eminescu), cum că la Bruxelles România și Serbia au semnat un document-ultimatum  prin care statul sârb trebuie să asigure drepturile, chipurile, pretinse de românii din Serbia de Nord-Est. La Parlamentul European, sau în niciun alt organism al UE, nu s-a semnat nici un protocol, cum se invocă, din care să rezulte că părțile își asumă vreo obligație. Realitatea este că la Bruxelles s-a luat în discuție un raport referitor la niște constatări din teren și că s-a întocmit un proces-verbal cu subiectele  abordate.În textul acestuia s-au evidențiat cererile venite din partea inșilor care vorbesc românește doar când cer fonduri bănești de la București pentru ,,pohta ce o tot pohtesc” și când, nerecunoscători, înjură Serbia pe la posturile de televiziune românești pe unde îi duc cu ursul legat de belciug cei câțiva așa-ziși Messia ai neamului românesc. În rest, ei își fac mendrele, puțin le pasă de soarta demnilor, autenticilor români care își văd de necazurile lor, de pământurile lor, de familiile lor și de graiul lor ancestral. Este groaznic că în numele lor vorbesc, de multe ori, de prea multe ori, niște saltimbanci de care ei, oameni de omenie, nici nu au auzit vreodată.

Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 6 iunie 2020