Dialog intercultural

DE CE IUBIM TEATRUL?

DE CE IUBIM TEATRUL?
De multe ori aud „îmi place teatrul”, „îmi place să joc teatru”, dar fără să ne dăm seama ce ascunde el. În continuare voi încerca să explic acest lucru din punctul meu de vedere, pe baza a ceea ce simt şi ce am simţit odinioară. Mai întâi aş vrea să explic ce este teatrul.

,,Teatrul este un concept atât de simplu şi, totuşi, atât de greu de definit. Pentru fiecare dintre noi teatrul are o altă valoare, poate fi o simplă clădire, o instituţie, un om, o scenă, o formă de artă, un abis sau un apogeu. Teatru este viaţă expusă într-o vitrină. Şi se-ntâmplă de multe ori să nu ne placă ce vedem, chiar dacă suntem noi acolo. Ne e frică de gândurile noastre spuse făţiş, ne e frică de imaginea noastră pură, adevărată, neretuşată.

Teatrul înseamnă întoarcerea către tot ce este uman. Şi sunt puţini cei care se mai bucură de sentimente, de naivităţi sau excentricităţi care vin din interior, pentru că lumea înconjurătoare e tot mai plastică. Şi nu puţine sunt sfaturile din reviste care te învaţă cum să nu mai fii om. Cum să cucereşti sau să te faci plăcut în 10 paşi simpli. Sau cum să te îmbraci şi să te machiezi ca să fii la fel ca ceilalţi. Totul e standardizat. După cum zicea şi marele actor Gheorghe Dincă: oameni puţini… restul populaţie”.

,,În teatru înveţi în primul rând că omul este o sursă inepuizabilă de inspiraţie. Că tot ceea ce ar putea părea penibil în societate este de fapt normalitate”. Îţi dai jos ochelarii de cal şi vezi şi-n stânga şi-n dreapta. ,,Teatrul înseamnă o călătorie pe drumul: autor-text-regizor-actor-scenă-public”. De altfel, eu consider teatrul o cale de promovare a adevăratelor valori.

,,În primul rând, sunt de părere că orice părinte are obligaţia morală de a merge împreună cu copilul la spectacole de teatru potrivite vârstei lor. În acest sens, există teatrul de păpuşi, un spectacol deosebit care reprezintă o bună modalitate de a le deschide celor mici universul imaginaţiei. Dezvoltarea lor depinde de noi, iar dacă o să avem grijă sa îi indrumăm către asemenea manifestări artistice. Cu siguranţă vor deveni oameni deschişi, cu o cultură foarte bogată”.

În al doilea rând, evoluţia noastră, ca oameni, nu se poate realiza decât prin schimbarea unor tipare vechi de gândire şi modelarea, în final, a unui comportament exemplar. Tinerii sunt cei mai vulnerabili atunci când vorbim de preluarea unor modele neadecvate, dar specifice societăţii în care trăim. De aceea, în şcoli este nevoie să fie iniţiate campanii de promovare a teatrului şi a artei în general, iar cei mai talentaţi trebuie încurajați să fie chiar ei personajele principale în acest demers.

Trupa din Coștei – ,,Titanic vals”, 2004

,,Evoluţia tinerilor către maturitate nu se poate realiza decât prin schimbarea unor tipare învechite de gândire şi prin modelarea unui comportament apropiat de viaţa reală. Teatrul oferă modele şi tipare pentru situaţii de viaţă complexe, iar tinerii sunt cei mai vulnerabili atunci când vorbim de preluarea unor modele specifice societăţii în care trăim”.

,,Cursurile de teatru pot contribui la dezvoltarea armonioasă a tinerilor, incită la iniţiative, stimulează imaginaţia şi antrenează memoria. Cei timizi se vor simţi mai în largul lor întrupând personaje care le insuflă idei şi concepte apropiate de gusturile lor. Personajele operelor teatrale sunt vii şi actuale, iar teatrul farmecă la orice vârstă“.

,,Consider că teatrul este indispensabil în viața tinerilor, pentru că arta este una dintre principalele modalităţi prin intermediul căreia reuşim să evadăm din cotidian, iar cunoștinţele despre teatru şi scenă ne ajută să ne conturăm şi o personalitate puternică pe parcursul anilor de adolescenţă şi de maturitate”.

O altă modalitate prin care teatrul poate păstra viu interesul pentru cultură este prin introducerea unor piese de teatru pe placul tinerilor. Majoritatea pieselor de teatru sunt un pic cam greu de înţeles pentru unii adolescenţi, iar spectacolele pe placul şi pe înţelesul lor ar putea reprezenta cheia spre succes, împreună cu abordarea unor teme de interes pentru tineri, spectacole cu morală, din care se pot învăţa lucruri folositoare şi care pot educa ar fi cele mai potrivite.

Şi pentru că viitorul este reprezentat şi influenţat de tineri, consider că atât tinerii actori, cât şi tinerii pasionaţi de teatru, ar trebui să le insufle această pasiune celor din jur; fie prin conversaţii mai scurte la început, prin care să se stârnească interesul pentru teatru, fie prin promovarea unor spectacole interesante sau de ce nu, prin iniţiativa de a merge la teatru, în loc de film.

Teatrul este o fereastră către o altă lume, o lume care se derulează pe viu în faţa ochilor noştri, cu personaje extrem de complexe, oameni ca mine şi ca tine, care suferă, plâng, râd sau ţopăie de fericire în faţa a zeci de străini. Ei, actorii, te pot face fie să iubeşti, fie să urăşti lumea teatrului. Au o mare responsabilitate de fiecare dată când păşesc pe scenă. Unii sunt conştienţi de asta, alţii nu. Unii reuşesc să te convingă, alţii nu, însă cu toţii iubesc teatrul şi magia care îl înconjoară. Pentru asta şi pentru munca titanică din spatele cortinei, cu toţii merită aplauzele noastre, de fiecare dată.

Există mai multe motive pentru care teatrul există de mii de ani, ba chiar continuă să se dezvolte. Multe persoane descriu teatrul ca fiind ceva magic, o experienţă cu adevărat extraordinară. Pentru mulţi, teatrul a devenit o tradiţie – un eveniment anual petrecut alături de familie. Asemenea cărţilor şi filmelor, spectacolele de teatru ne permit să evadăm din rutina de zi cu zi. Diferenţa este că la teatru simţi cu adevărat că eşti acolo, lângă actorii de pe scenă. Teatrul te ajută să interacţionezi pe viu cu actorii. Dacă stai în primul rând poţi să priveşti în ochii actorilor, să vezi şi să simţi emoţia pe care ei o simt atunci, în acel moment.

Teatrul nu te ajută numai să scapi pentru câteva ore de realitate, ci chiar să gestionezi mai bine dificultăţile, problemele pe care le ai cu partenerul de viață sau grijile care te invadează când ajungi la muncă.

Lumea teatrului nu este numai roz, plină de bucurie şi râsete, ci poate fi gri, tristă şi înfrigurată. Acest lucru nu este un punct negativ, dacă vă împărtăşiţi sentimentele personajelor. Ele nu trec numai prin aceeaşi stare ca şi tine, ci îţi arată şi cum poţi depăşi acea stare.

,,O noapte furtunoasă” în interpretarea trupei din Torac

În cele din urmă, e musai să apreciezi munca depusă de fiecare actor în parte, pasiunea şi dedicarea actorilor, dar şi a regizorilor, a scenografilor şi a personalului de producţie. Cu toţii muncesc enorm pentru a pune în scenă, la timp, acele spectacole uimitoare.

Acestea sunt doar câteva lucruri pe care ni le oferă teatrul. În realitate, sunt milioane de motive pentru care ar trebui să iubim teatrul, să mergem la spectacole.

Iubesc teatrul pentru că îmi plac poveştile, cele cu scenarii atât de amănunţit asumate, că nu realizezi momentul în care piesa care se joacă pe scenă este chiar istoria ta şi cele pe care le trăiesc obiectiv, cu detaşare narativă. Îmi plac poveştile care se construiesc din nimic, în care decorul este simplist şi potenţează evoluţia personajelor. Îmi plac piesele unde imaginaţia spectatorului este liberă să intervină în desfăşurarea acţiunii, piesele care apelează la substituiri care să compenseze concretul. Îmi plac replicile cu sensuri şi subînţelesuri, dialogurile efervescente, dinamica stărilor pe care le încerc eu, ca spectator, în timpul reprezentaţiei sau amprentele lăsate ulterior, în minte şi în suflet.

Avem nevoie de teatru pentru că este o oază de linişte în care putem evada în momentele când ne simţim sufocaţi, când avem impresia că bolta cerească apasă pe umerii noştri şi că toate necazurile din lume s-au abătut asupra noastră. Teatrul poate descreţi chiar şi cele mai încruntate frunţi, poate aduce la suprafaţă emoţiile resimţite de doi îndrăgostiţi la prima întâlnire, poate reda suferinţa unei mame îndurerate, poate aduce în viaţa noastră ceea ce ne lipseşte cel mai mult: emoţia! Nimic nu va putea înlocui în sufletele pasionaţilor de teatru trăirile pe care le au atunci când asistă la spectacol.

Mi-aş dori din tot sufletul ca teatrul să nu se schimbe. Este o artă transmisă din generaţie în generaţie, singura care a rămas pură şi neatinsă de progresul tehnologic. Este cea care se foloseşte de tehnologie pentru a ţine pasul cu schimbările, dar, în acelaşi timp, face ca totul să pară natural. De aceea, sper din tot sufletul ca viitorul teatrului să fie unul în care tradiţia să primeze, iar de fiecare dată când voi merge la un spectacol să îmi aduc aminte de emoţiile pe care le-am avut atunci cand am urmărit prima piesă de teatru.

În concluzie, bucuraţi-vă de teatru, bucuraţi-vă de trecut, de prezent şi de viitor, de spectacol şi de emoţii! Dacă nu iubeşti teatrul, nu ai cum să iubeşti omul. Iubiţi teatrul!

Laurian DULUJ

Articol publicat în numărul 26 din 27 iunie 2020