români
Există destule voci care acuză, cu destulă ușurință observ și dintr-un impuls de frondă, (cred: nejustificat, la adresa naționalismului unor grupări anti-românești), Belgradul pentru faptul că a inventat o nouă minoritate în Serbia de nord-est și că i-a standardizat limba, limba vlahă.

Că adevărul istoric este pus, în spațiul amintit, la mezat, cu privire la identitatea minorității române, nu mai este un secret pentru nimeni. Dar, fiindcă există un dar, numai politicienii să fie de vină pentru această…schismă intervenită în destinul sutelor de mii de etnici români? Întrebarea nu poate avea un răspuns direct fără analiza la obiect a cauzelor care au condus la fenomenul atât de ulit sau de apreciat de unii polihistori. Dacă am efectua o anchetă, nu neapărat lingvistică, în zonele Timoc, Morava, Homolie și sudul Dunării, am constata o realitate: vorbitorii de limba română în dialect își zic vlahi, câțiva lideri oportuniști se cred specialiști în lingvistică și în istorie, iar intelectualii, din motive mai mult sau mai puțin înțelese, fără să intre în miezul problemei, fac pe niznaiul.

În cele ce urmează o să aducem câteva considerațiuni privind fondul chestiunii. Până în 1989 minoritatea românească din Serbia era una, îndrăznesc să afirm și indivizibilă, e drept, cu multe vulnerabilități. Preocupările autorităților pentru protejarea culturii și spiritualității românești erau mai mult sau mai puțin inexistente (în Serbia de nord-est), din cauza ,,cutremurelor” istorice, iar în P.A.Voivodina situația fiind alta, evident, a politicii impusă, nu vă grăbiți să pronunțați: Iosip Broz Tito, fiindcă nu este așa, ci a mai marilor Europei care în culisele măturate de ,,cenușa” războiului, au decis invicibilitatea minoritarilor din teritoriu. Cu toate acestea, în P.A. Voivodina procesul de asimilare nu a vizat în linie dreaptă distrugerea limbii române, dovadă că după 1944 se dezvoltă, din embrionul cultural ancestral, literatura și, astfel, învățământul și celălalte laturi care asigură identitatea românilor, vin să înnobileze destinul vorbitorilor de limba română.

Prof. dr. Florian COPCEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 31 din 3 august 2019