decenta
Decenţa este un principiu de viaţă care nu reprezintă nimic ieşit din comun.

A fi decent înseamnă să trăieşti o viaţă normală ghidată de bun-simţ, modestie, respect faţă de tot ceea ce te înconjoară: mediu, oameni, ţară. Decenţa înseamnă să fim normali, să ne înţelegem şi să ne ocupăm de viitorul nostru personal, al familiilor noastre,  de viitorul societăţii din care facem parte, ba chiar şi al  omenirii întregi.

Pentru ca să fii  întru totul normal, cirmustanţele în care vieţuieşti şi îţi desfăşori activitatea trebuie să fie prielnice ca să poți adopta un astfel de comportament sau un principiu de viaţă. Se pare că tocmai aceasta este problema. Dacă mediul nu este prielnic oamenii se adaptează. Iată cum decența  s-a retras din prim plan, aceasta fiind prezentă din ce în ce mai  puţin în societatea noastră în care înfloreşte corupţia, sporeşte numărul analfabeţilor funcţionali şi totodată al doctorilor în ştiinţă (cu disertaţii discutabile şi plagiatură mult prea frecventă).

Ni se  spune că progresăm pe calea integrării europene.  Îi credem, chiar dacă nu ne ia mult timp să aflăm că în ultimele şase luni nu am deschis niciun capitol nou de negociere cu Uniunea Europeană. E mai uşor să credem decât să ne informăm şi să tragem singuri concluzii. Pentru că facem  efort minim ne cam duc cu zăhărelul în timp ce noi ne lamentăm, căutând mereu vinovaţi. Vinovaţii suntem noi înşine.  Dacă ne dorim să fim normali într-o ţară normală trebuie să facem un efort; trebuie, cel puţin,  să gândim. Pare simplu,  dar nu este. E mai greu decât să credem orbește în ceea ce servesc; dar acest lucru depinde numai de noi și de atitudinea noastră.

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 11 iulie