A vorbi despre interculturalitate, în esență vorbim despre posibilitatea de a fi văzuți în afara cadrului etnic. A vorbi despre moştenirea multiculturală a spațiului bănățean, sau mai larg, a întregului Banat, privit în cadrul său istoric, înseamnă să vorbim despre esenţa acestui spaţiu. Tocmai multiculturalitatea/interculturalitatea este un fel de „cod genetic” al spaţiului bănăţean.

Datele statistice ne indică asupra faptului că în diverse perioade, de la o epocă la alta, pe acest teritoriu coabitează peste 10 de etnii şi grupuri entice şi acestea se exprimă în peste 10 de limbi. Toate etniile şi-au organizat, în ultimele trei secole, forme de expresie culturală instituţionalizată, fie în spaţiul urban, sau rural.

Esenţa constă în faptul că aceste forme au funcţionat depăşind cadrul etnic al comunităţii. Bilingvismul şi trilingvismul majorităţii bănăţenilor, până în anii de după al Doilea Război Mondial, a funcţionat ca factor de comunicare şi apropiere. Acest moment, precum şi alfabetizarea şi gradul înalt de şcolarizare a făcut posibilă apariţia unui număr impresionant de publicaţii periodice, nu numai în limbile comunităţilor etno-culturale cele mai active şi organizate, ci şi reviste cu pagini sau rubrici bilingve, chiar trilingve de la finele secolului al IX-lea şi cu mici întreruperi, pe tot parcursul secolului XX.

Chiar nici după anii 1918-1919, când Banatul istoric a fost împărţit celor trei state (România, Serbia, Ungaria), această coeziune culturală specifică, nu s-a pierdut. Prin cultură, prin dialog intercultural, a fost depăşit pericolul de ghetoizare, au fost atenuate efectele ideologiilor naţionaliste, instrumentate politic, în diferite etape, de aproape toate comunităţile entice.

Sistemul de organizare al şcolilor, manualele, ziarele, revistele, teatrele, inscripţiile trilingve sau în patru limbi au creat în Banat, nu doar un climat benefic, de peste 250 de ani, a unei multiculturalităţi, cum o definim noi azi, ci și o depăşire a limitelor acestei multiculturalităţi, prin posibilităţile unei interculturalităţi deosebit de bogate.

Reuşita modelului cultural bănăţean constă, nu în articularea identităţii culturale naţionale, ci în interferenţele diverselor modele culturale şi crearea de noi conţinuturi.

Multiculturalitatea spaţiilor noastre trebuie înţeleasă drept acea formă a culturii unui habitat care acceptă procesul evolutiv. Desigur, gradul de dezvoltare şi emancipare, compatibilitatea identităţilor culturale, a diverselor comunităţi entice, mai cu seamă capacitatea de integrare, a interferenţelor culturale, sunt şi particularităţile esenţiale prin care se crează un climat multicultural sănătos. Dialogul intercultural, reuşita comunicării dintre diverse modele culturale, influenţează şi perspectivele multiculturalităţii bănăţene.

În acest proces, desigur că mediile de masă, precum şi structurile puterii, organizaţiile civice au un rol şi o responsabilitate deosebită în susţinerea şi definirea relaţiilor multiculturale existente – ceea ce presupune şi recunoaşterea noilor modele culturale şi promovarea lor.

Spaţiului bănăţean multicultural îi este necesară articularea diverselor activităţi culturale, inteferenţa acestor modele, prin susţinerea, aşa-numitului multiculturalism cooperativ, care persistă prin convieţuirea diversităţii modelelor culturale.

Multiculturalitatea care nu duce la integrare, precum şi intenţiile de potenţare a unei singure identităţi culturale este factorul dezechilibrului. Multiculturalismul radical, care de regulă, apără interesele colective ale unei singure comunităţi entice, în intenţia obţinerii unei autonomii, fie că e vorba de autonomie lingvistică, culturală, sau teritorială, este tocmai acel model care poate provoca dezintegrarea etnică. De aceea, unui asemenea model de multiculturalitate trebuie acordată o maximă responsabilitate şi competenţă. În locul potenţării diferenţelor culturale, trebuie, mai degrabă, acceptat modelul interferenţelor culturale şi naţionale, a influenţelor reciproce, a convieţuirii, dialogul intercultural.

Vis-a-vis de acest model, fiecare altul, poartă în sine sâmburele discordiei şi al separării entice. De aceea, din timp în timp, este necesară verificarea gradului de realizare a drepturilor diverselor colectivităţi entice, precum un indiciu al vieţii colective, al comuniunii în spaţiul bănăţean, respectiv al unităţii acestora, prin diversitate. Din păcate, nu toate perioadele istorice au fost favorabile; tocmai multiculturalitatea a fost trăită ca un balast, un impediment politic sau economic, ceea ce a dus ca anumite drepturi ale unor comunităţi entice să fie încălcate, iar însăşi multiculturalitatea a servit drept mijloc de manipulare, de regulă, politică.

Perspectivele spaţiului bănăţean constau în moştenirea multiculturală, în dialogul intercultural, drept model care s-a dovedit benefic, timp de câteva secole, prin necesităţile reale de comunicare a celor peste 10 de etnii, un capital care, în timp, a obţinut valorile pe care le-a promovat. Una din aceste valori este multiculturalitatea. În perioada şi anii care urmează ea este temelia pe care va trebui să fie construită interculturalitatea spaţiului bănăţean – impuls al creației și noilor valori. Recent apăruta antologie bilingvă a liricii româno-sârbe din Serbia/România: Lirica româno-sârbă * Румунско-cрпска лирика de Nicu Ciobanu și Slavomir Gvozdenović, editată de Editura |Libertatea, este un exemplu eclatant în acest sens.

Nicu CIOBANU

Articol publicat în numărul 21 din 23 mai 2020