Ni se așterne noul an, seducător precum șarpele cu ochelari. În realitate, s-ar putea zice că în fața noastră s-ar zice că e o prăpastie adâncă. Oare o vom înfrunta din vreme ce noul, acel firicel de lumină, speranță, care ne ademenește spre altceva, nu e decât o continuare a faptelor neterminate, începute, curmate, nedefinite până la capat în anul precedent, efectul răului care s-a dezlănțuit și care nu mai poate fi acceptat și nici stăvilit. Aș vrea să avem parte de un început optimist care să prevestească lapte și miere, dar cum niciodată nu m-am convins că mass-media trebuie să ofere dulcegării plăcute urechii, nici acum nu pot să trec cu vederea realitățile șubrede în toate sferele vieții pe care nu le putem ocoli.

Anul precedent l-am încheiat în compania protestelor stradale din capitala Franței. Fenomenul „vestelor galbene” s-a extins, chiar în formă de tentativă, în Polonia, Belgia, Ungaria, Croația… În Serbia, zeci de mii de protestatari au asediat capitala. Oare se vor rezuma doar la capitală? Un lucru este mai mult decât clar – există ceva putred care nu se mai poate accepta. Când oamenii ies în stradă fără ca să fie aduși și răsplătiți cu un sandviș, care nu e decât morcovul din vârful bățului, e un semn că lumea nu mai vrea sa fie mințită, furată, batjocorită, că nu mai are nicio speranță, e la capătul răbdării. Lumea nu mai acceptă promisiunile care niciodată n-au șansa de a deveni realitate. Mă întreb ce vor face mâine cei care ieri au acceptat să fie servitori umili ai unei politici dezastruoase, iar azi încă mai țin pasul în aceeași lume, coruptă. Vor schimba culoarea politică ca și în anii de după regimul Milošević. Fără rușine și fără rețineri, fără lustrație. Întreaga țară vibrează la știrea că Germania, în care lipsesc 1,5 milioane de muncitori, este pregătită să acorde drept de lucru cetățenilor din Serbia, fără restricții. De aici toți vor să plece undeva, oriunde, dar cât mai departe de locurile în care toate sfere vieții publice sunt contaminate de angajări pe criterii politice. Șomajul s-a micșorat nu pentru că s-au deschis mii de posturi de muncă, ci pentru că mii de tineri, și nu doar tineri, pleacă.

Ni se așterne noul an, nu precum un covor presărat cu stele, ci cu spaime, amenințări, turbulențe în lumea politică, economică, financiară, restricții, semne de întrebare. Toate la scară mondială. La primăvară urmează alegerile pentru Parlamentul European, populismul este în ascensiune, să sperăm că nu va fi de culoarea celui din Serbia. Până atunci și Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, iar noi nu vom ajunge nici măcar în anticameră UE. În ultimul său raport asupra Serbiei, Parlamentul European a indicat cu fermitate autorităţilor de la Belgrad să îmbunătăţească situaţia în domeniul libertăţii de exprimare şi libertăţii presei. Oare doar atât?

Nicu CIOBANU