Zâmbetul inocent al copilului te face fericit în viaţă

Doina Broştean, care anul acesta a împlinit frumoasa vârstă de 78 de ani, o parte din aceşti ani i-a dedicat muncii didactice. În anul 1961 a început să lucreze ca învăţătoare pe clase la Şcoala Elementară din Seleuş, unde s-a reţinut 14 ani. A fost transferată apoi la Şcoala din Alibunar, unde a rămas până la plecarea sa în pensie. Pe tot parcursul acestor ani de muncă petrecuţi în mijlocul copiilor, zâmbetul lor i-a fost cea mai dragă răsplată şi i-a iluminat viaţa şi i-a înveselit sufletul, a menţionat, printre altele, doamna Doina.
– Nimic nu-mi era mai drag în cariera de cadru didactic ca acel surâs blând al copiilor, care pentru mine era un izvor de inspiraţie. Multor generaţii de elevi cărora le-am fost diriginte de clasă, le-am atras mereu atenţia asupra unor lucruri pe care trebuie să le respecte când vor deveni oameni în toată firea: să fie mereu cu zâmbetul pe faţă şi să-şi respecte părinţii, dar şi pe cei din jur. La orele de dirigenţie am discutat cu ei despre problemele lor şi am încercat să-i ajut cât era în putinţa mea, iar soluţiile le-am aflat împreună, fără să fie afectat cineva. I-am învăţat cum să se comporte pe stradă, cum să-i respecte pe cei mai în vârstă şi le-am dat sfaturi cum se pot debarasa de unele obstocale care le stau în faţă. Cu unii dintre ei mă întâlnesc şi astăzi, ne salutăm cordial şi îmi sunt recunoscători pentru lucrurile frumoase care le-au rămas în amintire. Mă bucură gestul lor de a respecta pe cei din jurul lor şi că îşi amintesc cu drag de vorbele frumoase adresate de mine generaţiilor de elevi pe care i-am iubit atât de mult.

                                                                                                                                                     Ion Mărgan

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 43, din 26 octombrie 2019

 

Pe vremuri, un învăţător trebuia să fie promotorul activităţilor culturale la sat. Fiind angajată la Şcoala de la Seleuş, nu s-a acceptat să fac naveta la postul de muncă, deoarece sunt de origine din Petrovasâla. Nu mi-a fost nimic greu, fiindcă, iubeam copiii, iar pasiunea mea de învăţătoare era un vis al meu împlinit. Am desfăşurat o activitate multilaterală şi eram omniprezentă, îndeosebi eram activă în viaţa satului. În anul 1961 a început activitatea mea în domeniul teatrului, respectiv să interpretez rolul feminin principal în spectacolul ,,Omul de rând”. Au urmat apoi rolurile interpretate de mine în spectacolele de teatru ,,Locuinţa comună”, ,,Lumea”, ,,Năpasta”. Am făcut teatru din dragoste şi cu intenţia de a dezvolta acelaşi sentiment şi la alte generaţii de tineri. Cele mai mari realizări în domeniul teatralui le-am avut împreună cu regretatul seleuşean Iosif Surducean Geagea, alături de care am petrecut multe zile şi nopţi. Bineînţeles că şi pe scenă mi-a lipsit acel zâmbet drag al copiilor mei, de care nu m-am despărţit nici până în ziua de azi – ne-a spus Doina Broştean.