Zâmbetul pe chipul omului  este răsplata adevărată

Dr. Adriana Micșa
„Povestea mea a început în urmă cu mai bine de treizeci de ani, într-o noapte caldă de vară. A fost o vară  cu holde aurii și o lună care revărsa zâmbete pe Pământ… Mi-ar lua încă un an și vreo trei volume  de câte 300 de pagini ca să povestesc fiecare trăire…”
Astfel își începe povestea de viață dr. Adriana Micșa din Sân-Ianăș (Barițe), pe care dacă o cunoști nu ai cum să nu o îndrăgești. O caracterizează frumusețea exterioară și cea interioară, zâmbetul cald și privirea senină. Totuși, podoaba ei cea mai de preț,  pe care o poartă la piept, este fetița sa dulce și adorabilă cu numele Petra Paula.
Adriana își amintește cu drag de  copilărie și școlarizare:
-Cei mai frumoși ochi, ai mamei mele Maria și cea mai mare inimă, a tatălui meu Pau, mi-au ghidat primii pași. Am învățat să fac diferența între bine și rău prin poveștile colorate ale bunicii  și brațele călduroase ale bunicului. Am avut o copilărie minunată, care a fost întregită în momentul când mi-am cunoscut cea mai bună prietenă:  pe sora mea Mihaela.
Am terminat Școala Elementară „Dositej Obradović” din Plandiște, loc în care am cunoscut mulți oameni minunați care ne-au transmis cu grijă și plăcere cunoștințele. De școala elementară mă leagă primii prieteni, primele simpatii, prima garoafă roșie de 8 Martie. Am frecventat secția de dans popular încă de la grădiniță. Scena, mai altfel, am cunoscut-o în clasa a VIII-a,  când am interpretat rolul Cătălinei din ,,Luceafărul” lui Mihai Eminescu. Am învățat pe de rost întreaga poezie. Mi-o amintesc și astăzi în întregime.
A urmat perioada în care am frecventat  Liceul „Borislav Petrov Braca” din Vârșeț, când am legat prietenii pe viață. Acolo am trăit prima dezamăgire, prima crăpătură din inimă. Mi-am cunoscut a  doua familie: Cenaclul Literar şi Ansamblul Folcloric „Tinerele Condeie”,   avându-l în calitate de  coordonator pe prof. Ion Berlovan. Îmi amintesc de prima ieșire pe o scena mare ca dansatoare, de prima piesă de teatru – „Meșterul fără nume”,  de prima vizită  la Bistrița Năsăud, pe meleagurile strămoșilor.
De cea mai plăcută surpriză am avut parte în clasa a  IV-a, când compunerea mea „Dacă știai ce era în inima mea”, a fost trimisă la concursul revistei ,,Tinerețea” fără să știu. Am luat premiul I.
În anul 2000 m-am înscris la  U.M.F.T. „Victor Babeș” din Timișoara. Visul meu a prins  contur, iar  șase ani mai târziu a devenit realitate. Am continuat specializarea în dermatovenerologie încă cinci ani, tot la Timișoara.
Adriana vorbește cu alese  cuvinte alese despre nobila ei profesie de medic:
-Primul meu post a fost în Bosnia, ca medic generalist. Atunci am înțeles adevăratul sens al cuvântului medic. Să fii medic e o meserie prin care oferi tot ce îți este cu  putință și primești în schimb de trei ori mai mult.  Nu întotdeauna medicina e o meserie frumoasă. Zâmbetul de pe chipul  omului este răsplata adevărată.
Am făcut două luni de practică la Spitalul Universitar de Dermatovenerologie din Niš, pentru a-mi nostifica diploma în Serbia.

Adriana participă și la activitățile socio-culturale:
-În iulie 2013,  am semnat primul contract de lucru pe perioadă nedeterminată ca medic generalist la dispensarul „1 Octombrie” din Plandiște. Azi mă găsiți tot aici.
Din 2016 sunt deputat al Adunării comunei Plandiște,  membră a  consiliului pentru  sănătate al comunei Plandiște și a Rețelei  Parlamentare a Femeilor din Voivodina. În același an, cu președintele fundației „Protopop Traian Oprea”, Daniel Răduț, am discutat  despre înfințarea unei comunități a românilor care să aibă grijă de zestrea strămoșilor noștri și să îi ajute pe tineri  să nu uite cine sunt și de unde își  au originile. La scurt timp  și acest vis a devenit realitate.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul „Libertatea” din 30 martie 2019.