DESPRE DESTINE DIALOGÂND (DE) LA DISTANȚĂ

dr. Virgil S. Speriosu zâmbind la ploaia de meteoriți

Virgil S. Speriosu s-a născut la 15 ianuarie 1954 la Vârșeț, din părinții Simon Speriosu și Doina, născută Ciobanu. Pe linie paternă, originea lui este din Uzdin, iar pe cea maternă din Nicolinț și Sân-Mihai. Primii nouă ani a crescut la Maramorac, iar următorii șase la Vârșeț, unde mama lucrase o perioadă la revista „Lumina”. La vârsta de cincisprezece ani a emigrat în America împreună cu părinții și sora Laura Speriosu, căsătorită Buza. În S.U.A. a terminat Liceul la Nordonia High School în Northfield, statul Ohio (1971), Facultatea la Case Western Reserve University în Cleveland, Ohio (anul 1976) și doctoratul în fizică la California Institute of Technology (Caltech) în Pasadena, California (1983). Caltech este printre primele zece univesități din lume, cu 38 de laureați ai Premiului Nobel printre absolvenți și profesori. Specialist în domeniul fizicii, inventator singular, dr. Virgil S. Speriosu a realizat 12 brevete de invenție care se aplică și astăzi la sistemul de stocare a informațiilor internet. A plecat de pe meleagurile noastre în urmă cu jumătate de secol, păstrând amintirile cu sfințenie în dosul frunții. Trăiește la Aptos în California (S.U.A.) unde se ocupă de fotografia artistică, pasiune moștenită de la tatăl Simon Speriosu care era medic.

 

Stimate dr. Virgil S. Speriosu, suntem vârstnici de pe aceeași glie, dar iată ne-am regăsit după jumătate de secol!

– Da, îmi face mare plăcere să ne cunoaștem și să ne regăsim după 50 de ani de la emigrarea mea în Statele Unite ale Americii.

Ați plecat în fragedă tinerețe. Dacă ați fi rămas, întrebarea este în ce măsură v-ați fi realizat ca om de știință?

E o întrebare dificilă. De fapt, nu pot să-mi închipui cum mi s-ar fi desfășurat viața dacă aș fi rămas în Iugoslavia. Într-un oarecare sens, aș fi fost cu totul o altă persoană.

Pentru opinia publică trebuie să spunem că ați extins memoria electronică pe care o utilizăm astăzi, în mileniul al treilea. Cine v-a inspirat – Nikola Tesla, Mihaijlo Pupin, inventatorii români?

Virgil la Uzdin (1970) în cămașa bunicului Vasa Spăriosu
  • – Da, am contribuit la developarea memoriilor electronice utilizate în computere și alte aparate în genul lor. Îmi aduc aminte din copilărie că am auzit și citit despre Nikola Tesla și Mihajlo Pupin, acești mari oameni de știință și ingineri care s-au născut pe meleagurile balcanice, dar și-au desfășurat viața în America. I-am luat ca exemplu, inspirație și încurajare. Dintre inginerii și inventatorii români am fost inspirat de aviatorul Traian Vuia și Henri Coandă.

După 12 brevete de invenție, 84 de lucrări științifice, recunoștințe internaționale în domeniul electro-feromagnetic în structurile utilizate în computere, de care la noi nimeni nu se poate mândri, sunteți inventator singular în vârful piramidei noastre științifice. Pe lângă înclinațiile native – ați făcut carte în instituții de prestigiu, cu profesori teribili?

– Sunt doar unul dintre zecile de oameni originari din Peninsula Balcanică, inclusiv România, care au avut norocul în ultimii cincizeci de ani să contribuie la dezvoltarea științei și tehnologiei. Mă gândesc la matematicieni, fizicieni, chimiști, biologi, medici, ingineri etc.

Educația mea a început în școlile elementare de la Maramorac și Vârșeț, continuând în primul an de liceu la Vârșeț. Acolo mi-am format primele imagini despre lume, cultură, istorie, limbă, artă și știință. Îmi aduc aminte cu drag de primii mei învățători și profesori, printre care Florica Țrepaiaț, Panta Cebzan, Parascheva Doban, Ion Măran.

VIRGIL S. SPERIOSU Zeița apelor

Mai târziu, în America, în anii din universitate și din perioada lucrării de doctorat am avut ocazia să întâlnesc oameni originari din toată lumea: Europa, Asia, America, Australia, Africa. În anii petrecuți la Caltech ca doctorand, urmați de cariera în Centrul de Cercetări Almaden al societății anonime IBM din Valea Siliciului, ambianța a fost cât se poate de cosmopolită. Pe lângă americani, colegii mei — colaboratori și prieteni — au fost din Japonia, Franța, Germania, Marea Britanie, China, India, Iran, Irak, Argentina, Elveția etc. Trăind și muncind cu acești oameni de origini atât de variate, mi-am dat seama cât de asemănători suntem toți oamenii, indifirent de unde am fi. Am avut ocazii să cunosc și discut cu mai mulți câștigători ai Premiului Nobel: Richard Feynman, Leo Esaki, Albert Fert, Peter Grunberg. Pe lângă imaginația deschisă larg înspre univers și o atitudine aproape copilărească de uimire față de tot ceea ce există, acești oameni mari au fost și sunt capabili să ducă procesul cugetării până la finea lui logică.

Dr. Virgil Speriosu: Ne-a căzut un pic de nea

Dar – ce ați făcut cu dorul de casă, de calul bunicului, veșmântul confecționat de bunica dumneavoastră?

– Încă o întrebare grea. Au rămas memoriile, fotografiile și poveștile pe care le spun urmașilor mei. În decursul secolului trecut, viața românilor din Voivodina s-a schimbat atât de mult. Au evoluat dintr-o comunitate strânsă și o economie agricolă într-o societate răsfirătă nu numai în orașele din Serbia și România, ci prin toată lumea. Fac parte dintr-un proces istoric inevitabil și natural. Pentru a păstra și împărtăși acest patrimoniu urmașilor mei (fiului și nepoatei) – care sunt americani de origine parțial română – țin cu sfințenie obiectele primite de la părinții, moșii și strămoșii mei din Uzdin, Nicolinț și Sân-Mihai. Fiul meu, Michael, cu mamă californiană, este mândru să fie și român. Nepoata mea, Blake Rose, are doar opt luni. Fără-ndoială ca și ea va fi și româncă.

Ioan BABA

Reportajul integral îl puteți citi în numărul 17-18 din 27 aprilie-4 mai 2019