În rapoartele anuale ale Comsiei Europene cu privire la progresul Serbiei pe calea ei spre UE, cetățenii Serbiei nu se recunosc pe deplin. Problemele sunt recunocute în principiu, însă, când este vorba de esența, problemei, în aceste rapoarte întotdeauna a influențat relația momentană a celor de la conducerea Serbiei cu vârfurile politice ale UE, adică atitudinea conducerii de stat a Serbiei față de pozițiile politice importante ale celor mai influente țări ale UE și nu neapărat de poziţia UE ca întreg.

Este dezamăgitor că un raport al Comisiei Europene și părțile lui cele mai importante depind, în cea mai mare măsură, de colaborarea Belgradului în privința problemelor legate de Kosovo și Metohia. Din acest motiv, din păcate, nota negativă cu privire la situația în domeniul mass-media, atât ca sursă de presiune asupra puterii, cât și ca stimulare pentru soluționarea problemelor din mass-media, a pierdut greutatea necesară.

Am impresia că, atât autorii raportului, cât și vârful puterii din Serbia, ca obiect al raportului, sunt conștienți că progresul din sfera mass-media va fi ușor uitat și compensat cu ”progresul” într-un alt domeniu.

În afară de problema credibilității, acestui raport, este necesar să se facă distincția pe care raportul nu o face – dintre libertatea mass-media, care s-a stins, și libertatea de exprimare, care în Serbia, spre deosebire de prima, totuși există.

Articolul integral îl puteți citi în numărul 28 din 13 iulie 2019