Spiritualitate/Ecumenism

Epidemiile în decursul secolelor

Epidemiile în decursul secolelor

Din cele mai vechi timpuri au apărut boli molipsitoare: ciuma, lepra și alte epidemii. În aceste cazuri oamenii au intrat în carantină, iar cei bolnavi au fost separați cei sănătoși.

Dacă citim Vechiul Testament vom vedea că Domnul s-a supărat pe Aaron, fratele lui Moise și pe Maria, soția lui Aaron, pentru invidia lor față de Moise pe care Domnul l-a ales să scoată pe poporul său Izrael din robia egiptenilor de care au fost subjugați 430 de ani pentru că au zis: Oare numai prin Moise vorbește Domnul nu și prin noi? Și Domnul a auzit-o. Pentru aceea Domnul a pedepsit-o cu boala leprei. Și Domnul a zis lui Moise să fie ,,închisă” 7 zile afară din tabără și după aceea să fie primită în tabără. Maria a fost separată de tabără și după 7 zile lepra a dispărut și a fost primită în tabără”.

Aceasta s-a petrecut în pustia Paran cu 1.200 de ani înaintea Nașterii Domnului Iisus Hristos.

Apariția ciumei este pomenită în mai multe rânduri în vremea împăratului David, care în Psalmul 91 amintește această boală cumplită.

În vremea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a bântuit epidemia de lepră. Referitor la această boală molipsitoare, evanghelistul Luca, la capitolul 17 referitor la vindecarea celor 10 leproși, redă următoarele: ,,Isus mergea spre Ierusalim și a trecut prin Samaria și Galilea, într-un sat L-au întâmpinat 10 leproși și-au ridicat glasul și au zis: ,,Isuse învățătorule, ai milă de noi!”

Când i-a văzut Domnul Isus le-a zis: ,,Duceți-vă și arătați-vă preoților! Și pe când se duceau s-au văzut vindecați, iar unul dintre ei s-a întors slăvind pe Dumnezeu, s-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și i-a mulțumit. Isus i-a zis oare n-au fost curățați toți 10? Ceilalți 9 unde sunt. Apoi i-a zis: Scoală-te și pleacă, credința ta te-a mântuit”.

În decursul stăpânirii Imperiului Roman, în mai multe perioade au apărut ciuma și holera. O mare epidemie care a decimat populația romană (și nu numai) a fost cea de ciumă din timpul împăratului Iustinian și al împărătesei Teodora care a dominat între anii 527 și 565. În acest răstimp a început să zidească cea mai mare biserică din Constantinopol Sfânta Sofia (Haghia Sofia). În timpul zidirii a apărut ciuma care l-a cuprins și pe Iustinian. Timp îndelungat împăratul a zăcut în pat. După aceea s-a vindecat și a terminat biserica.

Din însemnările Bisericii Romano-Catolice în anul 1300, reiese din cauza molimei nu s-a sărbătorit Învierea Domnului, mai ales în Transilvania, guvernator în acel timp fiind Ladislau Kán (1294-1315).

Pe timpul domnitorului Țării Românești Alexandru Basarab voievod (1310-1350) a bântuit ciuma adusă de târgoveți din părțile turcești. În anul 1347 și a cuprins o parte a a Olteniei. Pentru a potoli epidemia s-au ridicat cruci din lemn pe vârfurile munților și s-a făcut rugăciuni pentru dispariția epidemiei.

Din însemnările istoricilor amintim o mare ciumă care a apărut în timpul luptelor de la Belgrad între armata creștinilor (cruciaților) condusă de voievodul Ioan Corvin de Hunedoara și armata turcească ce a fost condusă de sultanul Mohamed al II-lea. În urma victoriei asupra armatei turcești imediat a apărut ciuma care l-a răpus pe comandantul Ioan Corvin pe data de 11 august 1456 la Semlin (Zemun), secerând și viețile unei mulțimi a soldaților săi.

Amintim și o altă apariție a ciumei. O nouă invazie a turcilor în Banat a avut loc în anul 1739, când armata austriacă s-a retras din Belgrad. Pentru a se apăra, pe data de 26 iunie 1739 a ridicat baricade în localitatea Borcea de lângă Belgrad. În acest an s-a semnat armistițiu, însă în urma războiului a apărut ciuma. Autoritățile au consemnat că boala a bântuit la Panciova, Čenta, Omolița și Farkaždin (localitatea Satu Nou nu fusese încă întemeiată).

Ilie BABA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 19 din 9 mai 2020