Datorită colaborării dintre Școala de Înalte Studii de Specialitate pentru Educatori „Mihailo Palov” din Vârșeț cu profesorii români din Ungaria, am avut prilejul să cunoaștem o doamnă deosebită, pe care la început de an ne-am propus să o prezentăm în ziarul nostru.
Numele ei este Mihaela Bucin. Este conferențiar la Universitatea din Seghedin, Ungaria, șefa Catedrei de limba și literatura română a Facultății Pedagogice „Juhász Gyula” a acestei universități și are o familie minunată.

Când am primit propunerea din partea inimoasei jurnaliste Mariana Stratulat de a vorbi despre familia mea în ziarul „Libertatea”, răspunsul meu a fost că suntem o familie atipică, deloc relavantă pentru comunitatea românilor din Ungaria, deorece nu facem parte din diaspora istorică de aici. Am primit un zâmbet, cu asigurarea că „Libertatea” are nevoie și de o astfel de familie. Comunitatea românească din Ungaria contemporană s-a format, în mare, ca și cea din Voivodina, după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, dar este mai puțin numeroasă și era în stadiu mai avansat de asimilare în momentul în care s-a rupt de majoritatea românilor, de cei care au devenit atunci cetățeni români.

Este o minune că și azi, în 2019, în Ungaria sunt încă familii românești, foarte legate de locurile lor natale, de moștenirea lor identitară. Noi am ajuns în această țară în toamna anului 1990, emigrând în urma unei hotărâri deloc ușoare”…

Contribuție la propășirea comunității românești din Ungaria

Mihaela Bucin are 55 de ani și după cum am spus, este profesoară de română la Universitatea din Szeged – Seghedin iar din anul 2010 este și șefa Catedrei de limba și literatura română din cadrul Facultății de Pedagogie Juhász Gyula: „Această catedră de română a fost înființată în urmă cu 70 de ani, pentru a pregăti profesori pentru cele în jur de 10 școli din localitățile cu populație românească din Ungaria. În principal, același rol îl îndeplinește și astăzi.

L-am cunoscut pe soțul meu în toamna anului 1984, la București, pe când eram amândoi studenți în anul I: eu la Litere, el la Medicină Veterinară. Desigur, părinții noștri ar fi vrut ca fiecare din noi să se căsătorească aproape de casa părintească, cu un partener din mediul său, dar Dumnezeu ne-a împletit cărările după un plan numai de El știut. În februarie 1988, am avut cununia religioasă în Biserica Reformată din Cetate, la Târgu Mureș, orașul natal al soțului meu. Totul era neobișnuit pentru mine.

În familia Bucin se vorbea ungurește. Aveau alte obiceiuri, alte mentalități, dar dragostea acoperă totul. M-am acomodat cu bine în noul meu mediu. În anul următor, ni s-a născut primul băiat, Medárd. Apoi România a trecut prin schimbări majore care mai întâi ne-au bucurat, însă în primăvara anului 1990, în Târgu Mureș s-a declanșat un adevărat conflict interetnic, care ne-a afectat și pe noi, ca familie mixtă. Nu părea că lucrurile se vor remedia prea curând, așa că ne-am mutat în Ungaria. Am început o viață într-un loc necunoscut pentru noi: într-un sat mic, cu doar 500 de locuitori, dar oamenii pe care i-am întâlnit aici, români și maghiari, ne-au ajutat mult să ne facem un rost. Le suntem până azi recunoscători. La început, am făcut tot felul de munci, chiar și agricole, din care puteam trăi.

După un an, eu am primit un post de educatoare într-o grădiniță bilingvă, iar Barni, soțul meu, a primit ore de engleză la o școală agricolă, într-o frumoasă comună românească din județul Bichiș, Kétegyháza – Chitighaz. Cei opt ani pe care i-am petrecut în această localitate au fost denși, plini de evenimente. Am avut posibilitatea să cunosc îndeaproape comunitatea românilor din Ungaria, pe care am îndrăgit-o și am încercat să lucrez pentru propășirea ei cu tot ce puteam da mai bun.

Am contribuit la elaborarea unor manuale și a altor materiale didactice, am colaborat la organizarea unor cursuri de perfecționare, am scris pentru publicațiile românești și, în sfârșit, am fost aleasă pentru a ocupa un post de asistent la Școala Superioară pentru Învățători din Békéscsaba – Bichișciaba.”

Dragostea acoperă totul!

A urmat o nouă etapă, cea în care ne-am completat studiile: Barni a absolvit Facultatea de Engleză la Seghedin și cursuri postuniversitare de management agricol în Statele Unite ale Americii. Eu m-am înscris la doctorat la Universitatea din București, susținându-mi teza cu titlul „Fenomenul povestitului la românii din Ungaria” în 2003. Între timp, ni s-a născut al doilea copil, Felix. Din anul 2000, ne-am mutat în apropierea orașului Seghedin…

Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 8 iunie 2019