Oameni modeşti, dar cu suflet mare

Unii oameni au predispoziţia de a trăi în relaţii de bună vecinătate cu cei din jurul lor. Sunt modeşti din fire, dar au suflet atât de bun pentru ca să-i atragă pe toţi cei care doresc să-i accepte aşa cum sunt ei: oneşti şi dornici de a-i ajuta pe toţi. Aşa este şi membrii familiei lui Zoran Maksmimović care, cu toate că aparţin poporului majoritar, le sunt dragi etnicii români. ,,Nu îmi pot închipui o zi din viaţa mea fără de a schimba o vorbă cu prietenii mei din copilărie”, ne-a spus Zoran. Din familia lui mai fac parte soţia Koviljka şi fiicele Dijana şi Nataša. Toţi au crescut în mijlocul petrovicenilor, cu care îi leagă prietenie pe vecie. Nimeni şi niciodată nu o întrerupe, pentru că firul iubirii de neam şi de sat va dăinui peste veacuri.

Românii sunt prietenii noștri cei mai apropiați

Zoran s-a născut la Petrovasâla în anul 1960. Provine dintr-o familie pur sârbă. Părinţii mereu i-au spus: Fiule, să fii cinstit, să-ți respecţi familia, dar şi pe cei din jurul tău. Să fii bun cu fiecare, dar mai ales cu fraţii noştri români, pentru că avem aceeaşi credinţă şi un singur Dumnezeu. Să nu faci rău nimănui şi să îi ajuţi pe toți oamenii, indiferent de naționalitate.

Zoran a absolvit şcoala primară în satul natal. A făcut Facultatea de Educaţie Fizică din Belgrad. După absolvirea studiilor, s-a întors în satul natal, unde s-a angajat ca profesor de educaţie fizică. Prietenii din copilărie nu l-au uitat.

,,Mă simt foarte bine printre prieteni. M-am adaptat la sat. Sunt fericit cu familia mea, dar mă mândresc cu prietenii mei. Încă de când eram elev la şcoala primară, m-a atras în mod aparte sportul. Prin urmare, am făcut Facultatea de Sport. Am luat parte la activitățile sportive din sat și am înfiinţat o şcoală de fotbal. M-am încadrat apoi şi în viaţa social-politică a satului, pentru că mi-am dorit să fac lucruri care să rămână în amintire frumoasă generaţiilor care vin. În anul 1991 am fost ales secretar al Comunității Locale, post pe care îl dețin și astăzi. Îmi fac munca de administrator cu dăruire. Îmi doresc din tot sufletul să-i ajut pe consăteni mei, pe care îi iubesc atât de mult. Am iniţiat numeroase manifestări culturale și sportive, deoarece consider că toţi trebuie să trăiască viaţa din plin, aşa cum o merită într-un acest mediu multietnic şi multicultural, aşa cum este satul meu, Petrovasâla. Cu aceeaşi ardoare şi însufleţire am fost prezent cu trup şi suflet la toate manifestările care au marcat viaţa confraţilor mei, români, dar şi a populaţiei sârbe din care fac parte aparţin. Niciodată nu am făcut deosebire între etnii. Îi simt aproape de suflet atât pe sârbi, cât și pe români. Prietenii noștri de familia sunt atât sârbii, cât și românii din împrejurime. Suntem o familie cu suflet mare şi ne dorim să răspândin frățietatea și înțelegerea între aceste două popoare, care trăiesc împreună de atâtea veacuri”, ne-a spus Zoran.

Interlocutorul nostru ne-a povestit cum este viaţa la Petrovasâla. Aici, de veacuri întregi trăiesc în relaţii de bună prietenie şi toleranţă deplină românii şi sârbii majoritari. Zoran, după cum ne-a mărturisit, nu a făcut nicio deosebire între cele două popoare înfrăţite, ci a încercat să le unifice prin faptul că a încheiat relaţii de prietenie devotată care se menţine neclintă până în ziua de azi şi probabil că va dăinui pe vecie.

Ion MĂRGAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 27 din 6 iulie 2019