CASA ROMÂNEASCĂ

Muzica e viața lor

De-a lungul anilor s-a constatat că niciun om nu ar rezista să nu audă un timp îndelungat muzica și că în lumea întreagă nu există un om care să nu fi auzit vreodată un cântec sau o muzică. Muzica este una dintre cele mai importante elemente din viață. E ceea ce ne definește, ne ajută să supraviețuim și să ne echilibrăm starea emoțională. Muzica ne vine în ajutor atunci când suntem triști sau suntem veseli. Diferența este doar că în momentul în care suntem fericiți, savurăm muzica și ne distrăm când auzim ritmul, însă în momentul în care suntem triști înțelegem versurile pe care acesta le transmite.

,,Muzica e viața mea” e un film românesc din 1988 regizat de Iulian Mihu. După acest dicton trăiește prezentul cunoscutul rapsod Žika Martinov din Doloave, pe care l-am admirat la ediția de anul acesta a Marelui Festival.

S-a născut în anul 1957 la Doloave. În satul natal a terminat școala generală. În paralel a frecventat și Școala Inferioară de Muzică ,,Jovan Bandur” care la vremea respectivă a avut un despărțământ la Doloave.

S-a înscris la liceul din Cuvin. În acea perioadă a început să activeze la Societatea Culturală ,,Ivo Lola Ribar” din Belgrad, cântând la acordeon. Pe vremuri, această societate culturală a fost una dintre cele mai cunoscute din fosta Iugoslavie. Orchestra acestei societăți a condus-o cunoscutul muzician Milutin Popović Zahar de la care a avut foarte multe de învățat; nu numai el, ci și ceilalți membri ai orchestrei.

În momentul în care a simțit cum e să câștigi primii bani, birtul a devenit mai important decât școala. Žika afirmă că pe când era elev și-a petrecut ,,noaptea în birt, iar ziua la liceu”. Nu regretă nici astăzi că nu a făcut o facultate, pentru că din școala vieții absolvită la concerte, petreceri și în diferite alte ocazii a avut multiple beneficii. Numele său va rămâne înscris cu litere de aur în analele muzicii populare sârbești, dar și în a celei românești.

Carieră de invidiat

Chiar dacă a avut o carieră pentru care l-au putut invida mulți muzicieni, Žika, vocalist și solist instrumentist, nu și-a uitat natal. A participat la nenumerate concerte și festivaluri alături de orchestra Casei de Cultură, dar și ca membru al orchestrei Societății Cultural-Artistice ,,Ion Creangă” din loc.

Pe parcurs a devenit membru al mai multor formații muzicale cu care a cutreierat toate colțurile fostei RSFI, dar nu a lipsit nici din cluburile ce reunesc diaspora noastră în Germania, SUA sau din alte țări.

Ca solist vocal a cucerit premii și recunoștințe la multe concursuri. Cel mai drag îi este premiul III pe care l-a primit în anul 1986 la un concurs în Iligea. Tot acolo a primit și premiu pentru interpretare din partea publicului.

Cântecul care l-a lansat în constelația vedetelor este ,,Ispi tu čašu“, pe care și astăzi îl putem auzi la posturile de radio de muzică populară. Aceasta este și denumirea pe care îl poartă primul său disc apărut tot în anul 1986. Cel de-al doilea disc a văzut lumina zilei în anul 1990 și poartă denumirea ,,Tako bih te rado držao za ruku”. Al treilea album, „Stara kuća“, a apărut în anul 1998.

Muzica este moștenire familială

S-a căsătorit în anul 1981 cu Milica. Cei doi au căsnicie fericită. Žika spune că dacă soția Milica nu ar fi avut înțelegere și toleranță nemărginită cei doi nu ar fi reușit să își mențină relația atâta timp, pentru că profesia de muzician înseamnă absențe lungi, turnee în alte orașe și țări. Evident că Milica a fost conștientă de acest lucru înainte de a intra în căsnicie cu Žika. Sarcina femeii a fost să se ocupe de gospodărie, în timp ce soțul ei câștiga bani și le asigura cele trebuincioase pentru o viață decentă.

În anul 1990 s-a născut fiul lor Mugurel care poartă numele bunicului. La Doloave, tatăl lui Žika a fost cunoscut după faptele bune. A activat la S.C.A. ,,Ion Creangă” cântând la fligorn. Bunicul lui Žika, Traian, a fost și el activist cultural, cântăreț în corul bisericesc și șef al formației de dansatori.

Mugurel a crescut aproape de trunchiul familial, muzica fiindu-i profesie, pasiune și un ghid prin viață. Cântă la claviatură și acordeon. Ca și tatăl său, trăiește înveselind lumea.

Valentin MIC

Textul integral îl puteți citi în numărul 47 din 23 noiembrie al săptămânalului ,,Libertatea”