Viața e plină de responsabilități. În condițiile în care multor oameni nu le place să muncească din greu, a fi harnic în ziua de azi e un avantaj.

– Am observat că atunci când muncesc din greu am un sentiment de mândrie și de satisfacție. De aceea, am început să găsesc plăcere în muncă, susține Dorel Mohan, român din Panciova.

Faptul că acest om își vede rostul vieții în plăcerile reieșite din muncă, se datorează, în primul rând, educației din familia sa, Mohan din Sân-Mihai. Părinții lui, Gheorghe și Natalia, tot în muncă au găsit rostul existenței.

Privilegiați și onorați că s-au născut români

Dorel s-a născut în anul 1968. Copilăria și adolescența le-a petrecut în localitatea natală, Sân-Mihai, unde a absolvit cursurile școlii generale în limba română. Ca și alți oameni care au avut privilegiul de a face școală în limba maternă, Dorel a îndrăgit patrimoniului cultural și identitar al poporului român din care face parte, dorind ca această zestre să o transmită copiilor săi, iar într-o bună zi și nepoților.

Împreună cu soția Manuela (născută în 1978), își amintește cu deosebită bucurie de zilele petrecute în sala de repetiții a Casei de Cultură din Sân-Mihai, unde a fost încadrat în secția de dansuri. Instruiți de doamna Rodica Todoran, dansatorii din Sân-Mihai au avut, la acea vreme, succese mari la festivalurile din țară și România.

Rememorând această perioadă, cădem de acord că dansul popular românesc este o comoară transmisă de-a lungul generațiilor, pe care avem datoria să o ocrotim și să o lăsăm moștenire copiilor noștri, ca mărturie a istoriei și a identitații noastre naționale.

În acest spirit, al respectului față de bogăția culturii naționale, Dorel și Manuela și-au crescut copiii. Chiar dacă tânăra generație, trăind la Panciova, într-un mediu majoritar sârbesc, nu a avut posibilitatea să se încadreze într-o formație de dansuri românești, poveștile părinților despre vremurile petrecute la Casa de Cultură din Sân-Mihai i-au ajutat să își formeze conștiința de neam.

Munca noastră cea de toată zilele

După absolvirea școlii medii la Alibunar, Dorel a terminat Școala Superioară de Economie la Belgrad. Primul post de muncă i-a fost la Banka JIK din Panciova, unde a fost angajat șase ani. De aici s-a transferat la Direcția pentru Construcția și Amenajarea Orașului Panciova, unde a rămas până la restructurarea acestei întreprinderi. În momentul de față lucrează la serviciul edilitar-public ,,Urbanism” ca referent în aprovizionare.

La începutul anilor 90, Dorel, ajutat de părinți, a cumpărat un teren viran în cartierul panciovean Misa. Acolo a construit o casă frumoasă, unde și-a împletit cuibul familiei cu Manuela, născută tot Mohan. Și dânsa a copilărit la Sân-Mihai, unde a terminat școala generală. A urmat cursurile în limba română la Școala Medie de Economie și Comerț din Alibunar. Primul post de muncă i-a fost în administriție la Școala Generală ,,Sveti Sava” din Panciova, iar în prezent lucrează la Administrația de Electrodistribuție a Serbiei, sectorul finanțe.

Totuși, creșterea și educația copiilor a fost principala sarcină a Manuelei. Pentru ea și pentru soțul ei, copiii comoara cea mai de preț și rațiunea de a fi. Familia sa i-a inoculat sentimentele de dragoste. Tatăl ei Gheorghe a fost primar al Sân-Mihaiului opt ani. În acest răstimp, a făcut eforturi pentru înfrumusețarea și asigurarea celor necesare în sat. Mama Măria a crescut și a educat trei fete, Manuela având două surori: Mărioara, care trăiește cu familia ei la Vârșeț și Marinela, stabilită în Statele Unite ale Americii.

Valentin MIC

Textul integral îl puteți citi în numărul 33 din 17 august al săptămânalului ,,Libertatea”