Nimeni nu se cunoaşte atât de bine şi profund precum prietenii din copilărie. Nicolina şi Daniel se cunosc din pruncie. El a reuşit să atingă nu doar regina, pe furate, dar mai ales acea parte a sufletului ei pur, care vorbea o limbă magică, pe care el ştia, întotdeauna, s-o desluşească, aceeaşi limbă în care îşi vorbesc şi după 20 de ani de căsnicie, chiar şi doar privindu-se, în tăcere…

Profesoara Nicolina Bojin Mundrean s-a născut pe data de 10 octombrie 1975 la Panciova. Este de loc din Alibunar. Şcoala generală şi Liceul de Economie şi Comerţ le-a terminat în Alibunar. A absolvit cu succes şi studiile la Universitatea de Vest din Timişoara, profilul Contabilitate şi informatică de gestiune.

A copilărit la Alibunar alături de părinţi şi de cele două surori, Margareta şi Speranţa. Mergea și la bunica ei la Sân-Mihai. Din Alibunar a luat în suflet cele mai frumoase amintiri din acea perioadă, dar şi din adolescenţă. Pentru ea este cel mai trist lucru că și-a pierdut părinții atât de repede.

Este angajată la Liceul de Economie şi Comerţ din Alibunar din anul 2001. Doamna prof. Nicolina îşi îndeplineşte sarcina de profesoară organizând, învăţând, instruind şi îndrumând elevii în activităţile şcolare. ,,Comportamentul profesorului faţă de elevi trebuie să se bazeze pe anumite reguli. Pentru această profesie este nevoie de vocaţie, de dăruire, de dragoste faţă de elevi, dar şi de răbdare pentru a putea fi un pedagog bun” – declară doamna profesoară Nicolina.

Prof. Nicolina mai are o calitate foarte mare: dragostea şi ataşamentul de care dă dovadă faţă de elevi. Tratează fiecare elev ca pe o fiinţă cu o peronalitate unică, îl ghidează în menţinerea interesului pentru şcoală. Prin comunicare activă şi eficientă reuşeşte să se facă plăcută de generaţiile de elevi care au trecut prin clasele dânsei.

Daniel Mundrean s-a născut pe data de 16 aprilie 1977 la Panciova. Este de loc din Sân-Mihai. Acolo a terminat primele calse primare, după care a urmat Liceul de Economie şi Comerţ la Alibunar. Studiile le-a făcut la Universitatea de Vest din Timișoara, profilul Contabilitate şi informatică de gestiune.

Daniel îşi întoarce cu emoţii gândurile spre copilărie. Pentru el, copilăria, în afară de faptul că era joc şi distracţie, era comunicare, socializare, ceea ce, spune el, astăzi lipseşte cu desăvârşire.

Daniel a lucrat un timp ca profesor. Pe urmă a fost angajat la o firmă care se ocupă de internet, dar fiindcă ţara începe la ţară, s-a decis să lucreze în agricultură. Astăzi, printre mulţi agricultori se numără şi Daniel.

După cum am amintit, soţii Mundrean se cunosc din copilărie. Amândoi spun că pruncia a fost un capitol frumos. Cu prietenii au furat milioane de paşi, au numărat neosteniţi până la zece, douăzeci, o sută, se jucau de-a v-aţi ascunselea, au bătut kilometri pe uliţele satului, în călătorii imaginare, au sărit la şotron până când oboseau, au privit întinşi pe iarbă norii, au cules frunzele roşiatice de pe pământul jilav şi le-au închis între file de cărţi, au alergat după fluturi şi i-au prins, din zbor, au rugat castanele să cadă tocmai când trecea vreun vecin antipatic şi se amuzau copios, au scrijelit pe balustradă gânduri frumoase şi gelozii naive. Râd amândoi cu poftă amintindu-şi de copilărie şi îşi dau seama că s-au regăsit aşa cum erau înainte de a se pierde prin hăţişurile vieţii.

Adriana PETROI
Reportajul integral îl puteți citi în numărul 36 din 7 septembrie 2019