seleuș
Nici nu poate să fie altfel la familia Omorean din Seleuș, unde speciile neobișnuite, de toate culorile, în adevăratul sens, creează un tablou care încape într-un singur cuvânt: magnific.

Rondoul cu begonii și trandafiri albi, gazonul tuns cu grijă, mușcatele roșii din pervaz, printre care își arată fața, timid, vălul miresei, alb, anunță ceea ce se ascundă după poartă: o explozie de culori -în care se îmbină verde, roșu, galben, roz, mov…, colțuri cu trandafiri obișnuiți și africani, urzici ornamentale, verbene, petunii, chiar și specii neobișnuite, precum o una care face cartofi, frumoasa de Adriatica, busuioc, trestie, un brad vechi de 32 de ani, iasomie, româniță, floarea-soarelui, plante tropice…

familia omorean seleuș

Toate plantele sunt aranjate în colțul cu obiecte etno, în ghivece suspendante sau dichisite și așezate în linie, în grădină, pe un grătar care acum servește pe post de suport pentru flori, pe butoi, printre lucruri vechi, pe o bicicletă ce mustește în mușcate roșii. Pavilionul de vară, care face umbră plăcută și fântâna, în care curge apa al cărei susur amplifică splendoarea, nu fac decât se încadreze, armonios, în acest tablou.

Ionel Omorean a lucrat la Viena într-o seră și spune că datorită profesiei a îndrăgit florile. ,,Aveam în grijă 3.500 de ciclame până la vânzare. Numai 15 bucăți nu au reușit. Restul s-au dezvoltat datorită faptului că le-am asigurat apă și lumină optimă”, povestește Ionel și spune că florile au fost și pasiunea soției sale Draga.

Fiica lui Virginia Lichtenauer evocă amintiri și pozne din din copilărie, pe verișoara Mărioara, pe bătrânii din vecini care aveau bujori splendizi…

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ,,LIbertatea” din 28 iulie 2018.