O relaţie înseamnă doi. Amândoi decid, amândoi primesc, amândoi oferă. Fiecare relaţie de cuplu este unică. Partenerii Željko şi Dragana îşi stabilesc împreună un singur drum, o dinamică și lucrurile care le plac. Pentru ca relaţia să crească este important să existe afinităţi. Pentru a construi o relaţie e nevoie de timp, iar pentru a construi o relaţie bazată pe dragoste, încredere şi înţelegere e nevoie de şi mai mult timp.

Dragana Stojković este inginer agricol. S-a născut pe data de 15 martie 1983 la Biserica Albă. Este din Banatska Palanka, unul dintre cele şapte sate sârbeşti de lângă Dunăre. Dragana a adunat acolo cele mai dragi amintiri. A copilărit la doar câțiva kilometri distanță de Dunăre. A văzut-o, a simţit-o, iarna, când era îngheţată şi vara, când era cald, când era vânt, când erau valuri, când era periculoasă, când era liniştită…,,Am avut o copilărie foarte frumoasă, de dimineaţa până seara” ne povesteşte Dragana.

În adolescenţă a plecat la Biserica Albă, acolo unde a terminat liceul. Ulterior a absolvit cu succes Facultatea de Agricultură din Novi Sad.

În prezent locuieşte în Biserica Albă cu partenerul de viaţă, Željko.

Părinții lui Željko

Željko Živanović s-a născut pe data de 16 februarie 1973, la Vârşeţ. Ca şi fiecare om, îşi întoarce cu emoţii gândurile spre anii copilăriei, pe care o descrie în felul următor: o lume a sentimentelor şi a trăirilor intense. Željko a avut parte de o copilărie frumoasă pe uliţele satului Grebenaţ, acolo unde a copilărit. Străzile erau pline de copii. Era o copilărie mai frumoasă decât cea trăită azi, povesteşte interlocutorul nostru. A terminat Școala Generală ,,Mihail Sadoveanu” din satul natal, Grebenaţ, după care şi Şcoala de Inginerie Electrică, Departamentul de automatizare, Şcoala Superioară de Științe Tehnice, Catedra de inginerie electrică, Facultatea de Științe Tehnice ,,Mihailo Pupin”, Catedra de inginerie industrială. La aceeași facultate a obţinut titlul de masterul în inginerie industrială.

Željko are un fiu din prima căsnicie, Miloš, elev în clasa a VI-a. Miloš a dobândit acest nume de la bunicul său, tatăl lui Željko.

Este mândru de fiul său şi povesteşte că au o relaţie bună.

Consecvența, lucrul în echipă şi comunicarea sunt trăsăturile personale ale lui Željko. Ştim cu toţii că munca în echipă presupune colaborare, încredere, respect şi mai ales comunicare eficientă între membrii acesteia. ,,Un prim lucru pe care îl fac când intru într-o echipă este de a-mi stabili obiectivele. Astfel toate acţiunile pe care le întreprind au un scop. În afară de obiectivele personale, există obiectivele echipei.

Željko împreună cu grebencenii

Acestea nu pot fi atinse decât atunci când fiecare membru al echipei îşi atinge propriile ţinte”, declară Željko, care a lucrat ca inginer responsabil pentru investiţii şi întreţinerea iluminatului public la ,,Direkcija za izgradnju opštine Bela Crkva”. În cadrul acestei firme a ocupat locul de director tehnic timp de un an.

Adriana PETROI

Articolul integral se poate citi în numărul 34 din 24 august 2019