Retrovizor

Flori de gheaţă şi autonomie

Flori de gheaţă şi autonomie

 

A venit iarna; tocmai acum,  când fiecare dintre noi a uitat că  există şi în aceste spaţii.

Troienele au sosit  când nu ne aşteptam, în perioada dintre jumătatea lui decembrie şi mijlocul lui Mărţişor. Toţi ne-am mirat, dar se pare că demnitarii şi cei responsabili cu deszăpezirea au rămas  perplecşi. Cum e  posibil să ningă tocmai acum? Iarna? Ne-a luat din nou prin surprindere. E tragic   că de câţiva ani se foloseşte de aceeaşi strategie. Cine oare a crezut  că inamicul (în această situaţie – zăpada) va veni tocmai atunci când e  aşteptat? Din nou s-a folosit de strategii perfide. A persiflat  toate schemele politice,  posibilitatea demnitarilor şi a întreprinderilor abilitate  să nu facă nimic în schimbul salariilor pe care le culeg din buget.

După ce s-au strecurat 20 de centimetri de zăpadă, multe sate au rămas semiblocate.  Traficul a fost îngreunat, de parcă a nins toată iarna,  iar   zăpada s-a acumulat într-o singură zi,  pe aceeaşi stradă. Totuşi, aleşii poporului s-au bucurat de dantela albă  care s-a pogorât, care a ascuns murdăria şi lucrurile pe care, în opinia lor, cetăţeanul de rând  nu ar trebui să le vadă. Este posibil ca zăpada să fi avut un efect pozitiv şi asupra alegerilor din Belgrad. Zăpada reuşeşte să acopere multe; nu însă şi  minusurile de pe conturile curente şi din buzunare.

Se spune că totul este bine când se termină cu bine.

Nămeţii au trecut datorită  implicării active a tuturor instituţiilor şi partidelor politice care doresc binele acestei ţări şi poporului care trăieşte în ea. Temperaturile au crescut. Orice ar spune gurile rele, vine primăvara.  Totul va înflori. Nu va trece mult timp până când ne vom  bucură de mireasma acestui anotimp.

Poate că,  odată cu natura,  societatea noastră se va deștepta „din somnul cel de moarte” în care a căzut singură, sub influenţa evenimentelor de zi de zi. Pasivitatea este cancerul societăţii care aduce și lipsa de responsabilitate. Acolo unde cetăţeanul nu este interesat să își exercite drepturilor, aleşii nu se sinchisesc să îşi facă misiunea, iar instituţiile nu funcţionează. Altfel spus, toți bat pasul în loc. Nu avem răspundere individuală,  ci vină colectivă pentru tot ceea ce ni se întâmplă. Deseori o facem din simplă nepăsare. Hotărârile greșite afectează nu numai viitorul nostru, ci și al generațiilor care vor veni după noi.

Mircea Lelea

Articolul integral îl puteți în săptămânalul ,,Libertatea” din 10 martie 2018.