Aşezări, destine, oameni

Grebenaţ, localitate străveche

Grebenaţ, localitate străveche

Sunt din nou cu tine. Am încredere că tu, cititorule, înțelegi viața oamenilor de la sate. Sunt  oameni cărora le rămânem datori pentru că țin lumea noastră pe umerii lor. Am fost încântată când am ajuns pentru prima dată la Grebenaț și aș avea multe să îți povestesc, însă acum mă opresc aici. Încerc să ascund viața frumoasă pe care am trăit-o acolo povestindu-ţi despre istoria localităţii, dar mă voi reîntoarce  odată cu tine la ea, când vom citi acest reportaj, pentru că doar așa mai pot sa o iau de la capăt și să retrăiesc clipele frumoase de care am avut parte în această localitate.

Istoria localităţii

Grebenaţ. O localitate străveche în apropierea căreia au fost descoperite şi rămăşiţele unei aşezări preistorice. După ce au cucerit Dacia şi au transformat-o în provincie, romanii au ridicat la Grebenaţ un castru numit, potrivit unora, Ponte-Fluvii sau Potula, după părerea altora.

Această localitate este amintită în anul 1341 sub numele de Gerebencz, făcând parte din comitatul Caraş. Un eveniment deosebit în istoria medievală a localităţii este vizita regelui Sigismund de Luxemburg, care a avut loc pe data de 27 iunie 1390, în cadrul pregătirilor sale de apărare împotriva năvălirii otomane.  Se pare că la Grebenaţ a existat o fortificaţie și în această perioadă. Spre sfârşitul stăpânirii otomane Grebenaţul este amintit în Descrierea Eparhiei de Vârşeţ-Sebeş, în anul 1713, ceea ce ne face să credem că localitatea a existat fără întrerupere din timpurile cele mai vechi până azi. În anul 1749 aici se stabilesc numeroase familii noi de români. Localitatea este încadrată în anul 1776 în Regimentul Româno-Iliric şi rămâne localitate militară până la desfiinţarea Graniţei, în 1872-73, când este încadrată în comitatul Timiş.

Şcoala şi viaţa culturală

Şcoala din Grebenaţ se aminteşte încă în anul 1772 ca şcoală românească având  un singur despărţământ. În anul şcolar 1802/1803  numărul elevilor era de 22, dintre care 15 frecventau cursurile cu regularitate. În timp numărul elevilor a crescut, astfel că în anul şcolar 1846/47 şcoala avea în total 83 de elevi.

În perioada postbelică s-a înfiinţat şcoala elementară cu opt ani,  cu limba de predare română. Între anii 1945 şi 1980 aci au fost angajate 32 de cadre didactice. Din păcate, în zilele noastre numărul elevilor este  în scădere.

Primele forme de activitate culturală la  Grebenaţ au prins viaţă  odată cu înfiinţarea unui cor pe două voci în anul 1870, transformat în cor pe patru voci în 1897, respectiv în cor mixt în anul 1911. Perioada interbelică a adus o îmbogăţire a vieţii culturale la Grebenaţ prin înfiinţarea fanfarei în anul 1925. Întreaga activitate culturală în această perioadă se desfăşura în cadrul Reuniunii de Citire, Cântări şi Muzică „Plugarul”. După război, amatorismul cultural şi muzical la Grebenaţ s-a desfăşurat în cadrul Societății Cultural-Artistice „George Coşbuc”, în primul rând prin activitatea fanfarei şi a formaţiei de dansatori.

Tineri cu inițiativă, activi în viața comunității din care fac parte

Demnă de menţionat este tradiţionala sărbătoare Făşancul, preluată de grebenceni de la germanii din împrejurimile Bisericii Albe. La manifestările care au loc cu această ocazie participă şi amatorii culturali din sat, în special fiind importante dansurile căluşarilor care se prezintă cu această ocazie. Grebenaţul este unica localitate românească din Banatul sârbesc în care încă nu s-a pierdut tradiţionalul şi străvechiul dans al căluşarilor, practicat până în urmă cu câteva decenii în aproape toate localităţile în care trăieşte această etnie. Făşancul are loc în ultima săptămână înaintea postului Paştelor, cuprinzând, printre altele, ritualul mascării sătenilor, în care fiecare încearcă să se evidenţieze prin folosirea unor măşti cât mai originale şi mai neobişnuite.

Biserica

Locuitorii satului se pot mândri cu cea mai veche Biserica Ortodoxă Română din Banatul Sârbesc, datând din anul 1722.

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în nr. 43 al săptămânalului „Libertatea” din 24 octombrie