În preajma Sfintelor Paști, cel mai important praznic al creștinătății, alături de Crăciun, ne-am întrebat în ce măsură astăzi, când trăim într-un ritm alert, stresant și cu numeroase obligații, mai există conexiune între om și Dumnezeu? Din mărturisirile câtorva  fețe bisericești,  vă oferim răspunsul la această întrebare.
P.S. părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului

Lucian Mic, episcop de Caransebeș: Exprimarea credinței oamenilor în această perioadă este una emoțională, iar această exprimare emoțională nu este suficientă, pentru că emoția este o latură labilă din viața omului. De aceea, un om poate fi foarte emoționat, să plângă, iar  în următoarea clipă să râdă și să aibă o atitudine total diferită de cea anterioară. A cinsti această sărbătoare doar cu emoție este absolut insuficient, pentru că mâine, când se încheie sărbătoarea, vom deveni la fel cum am fost ieri, iar asta înseamnă că sărbătoarea nu mișcă nimic în noi. Este frumos să fim emoționați în noaptea de Înviere, să primim Lumina cu emoție, dar această emoție trebuie să ne însoțească și în atitudinea de mâine. Dacă emoția Învierii mă mișcă doar pentru un moment sau o seară, atunci ea nu reprezintă totul pentru mine. De aceea, conexiunea dintre om și Dumnezeu nu se poate face decât prin asumarea acestei realități. Pentru asta s-a făcut Hristos om, pentru a fundamenta conexiunea dintre om și Dumnezeu. Dumnezeu face acest pas spre omenire, fiind o lucrare sinergică, ceea ce înseamnă că, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât se apropie mai mult Dumnezeu de noi. Nu mai există aceeași conexiune între oameni și Dumnezeu, deoarece noi trăim această conexiune doar emoțional, dar noi nu reușim să potențăm latura sensibilă a sufletului nostru. Noi suntem motorul acestei conexiuni, iar dacă noi nu funcționăm în acest sens, nu facem altceva decât să rămânem niște părăsiți, dar nu pentru că ne părăsește El pe noi, ci pentru că noi L-am părăsit pe El întâi, ori Dumnezeu are această atitudine responsabilizatoare de libertate. Dumnezeu este o ființă deplin responsabilă, nu atentează la libertatea omului. Dacă omul nu-și dorește o comuniune reală cu Dumnezeu, nu o va avea. Dacă își dorește doar o legătură emoțională cu El, doar asta va avea. De aceea, această perioadă trebuie doar să ne învețe ca mâine să fim la fel și atunci nu vom mai fi triști, pentru că Învierea ne aduce o bucurie înnoitoare.

Protopop Manuel Ianeș

Protopop Manuel Ianeş, paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Nicolinţ:

– Conexiunea dintre Dumnezeu şi om a existat încă de la crearea omului şi a dăinuit până în ziua de astăzi. Ea se realizează prin rugăciune, căci rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu. Omul vorbeşte cu Dumnezeu în orice loc atunci când se roagă, dar mai ales în biserică, aceasta fiind locaşul sfânt anume destinat rugăciunii. Aici se realizează comuniunea oamenilor întreolaltă, adică pe plan orizontal, cât şi pe plan vertical – comuniunea lor cu Dumnezeu. Aşadar, omul de astăzi păstrează legătura cu Dumnezeu prin rugăciune, înălţându-se cu mintea şi sufletul spre El şi simţind sprijinul, ajutorul şi binecuvântarea Lui în viaţa sa pământească.

Preot Ionel Savu

Preot Ionel Savu, paroh al Bisericii Ortodoxe Române din Petrovasâla:

-Da,  cu siguranţă, conexiunea dintre om şi Dumnezeu există şi nu va înceta niciodată. Dumnezeu a creat din nimic lumea spirituală, apoi lumea materială, la sfârşit, pentru a încorona opera Sa, l-a creat pe om care participa cu sufletul sau la lumea cea dintâi, iar cu corpul la cea de-a doua.  Dumnezeu personal creează din iubire omul ca pe un partener de dialog al Său. El nu creează în persoana omului un obiect, o simplă podoabă pentru revelarea atotputerniciei şi pentru lauda slăvii Sale, ci pe temeiul plenitudinii comuniunii Sale, El aduce la existenţă o creatură personală care stă în relaţie conştientă cu El. Toate însuşirile pe care Dumnezeu le are în fiinţa Sa le-a dăruit, în forma creată şi omului, pentru ca şi acesta să poată participa în mod liber la dialogul comuniunii cu El. Potrivit învăţăturii scripturistice şi patristice, prezenţa însuşirilor dumnezeieşti din om a fost dată prin crearea după chipul lui Dumnezeu. Numai omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu şi numai el posedă responsabilitatea asemănării. El este creat ca un mic Dumnezeu care are chemarea participării la sfinţenie. Chipul îl face pe om unic şi diferit de restul creaţiei.

Omul este creat ca o sinteză a lumii îngereşti şi a lumii materiale, oglindind şi având strâns unite în sine aceste două lumi,  aşa că întodeauna va exista conexiunea dintre om şi Dumnezeu pentru că acea conexiune se află adânc în fiinţa omenească.