Editorial

Imaginea cosmetizată a întunericului

Imaginea cosmetizată a întunericului

Dacă e să stai strâmb și să judeci drept, după ce s-a anulat starea de urgență, nici nu mai ști ce e rău și ce e bine. Confuziile și manipulările se multiplică progresiv. Interdicțiile te-au ținut închis (privat de anumite drepturi). Ai fost într-un întuneric și ai căutat să privești spre lumină. Acum – chiar dacă știm cu ce tot urmează să ne confruntăm, nepregătiți pentru o lume la început de recesiune, că realitatea socio-politică continuu trăiește din manipulări, scandaluri, minciuni, dezordine – am vrea să credem că suntem în lumină, dar parcă tot spre întuneric privim. Sunt atâtea motive să renunți și la ajutorul pe care ți-l oferă statul, pentru că bănuiești că ceva se ascunde în spatele acelei binefaceri; să nu crezi în testele pentru depistarea coronavirusului care, unele cumpărate la mâna doua, nu sunt deloc credibile; ai motive să suspectezi în orice ar veni din partea autorităților după ce ani de zile clasa politică a devalorizat speranța, și-a trădat propriul program electoral. „Starea de urgență” la care încă e supusă rațiunea și liberul arbitru continuă să facă ravagii în mentalul nostru.

Am revenit la „circul balcanic”, ușor amorțit în starea de urgență, la limbajul infect, la conduita publică dezagreabilă a clasei politice. Când asculți politicienii, de la cei aflați la guvernare până la cei din opoziție, înțelegi că ar fi un miracol să ne integrăm într-o Europă care, totuși, are alte valori, norme de comportament public, politic, social, un limbaj civilizat – pentru noi ceva de neatins. Clienții „Marelui bâlci” de la Debeljača demult au renunțat la huiduieli, injurii, hărțuiri, intimidări, epitete soioase, însă nu și politicenii sârbi care în fiecare zi își reînnoiesc arsenalul verbal cu noi perle și nu se îmbrâncesc ca ultimii golani așa cum o fac aceștia pe scările Parlamentului. Metodele de discreditare a oponenților politici sunt atât de autentice și inventive încât pot fi patentate ca marcă înregistrată. La astea ne-a readus revenirea la „starea de normalitate”?! În fața Parlamentului se face greva foamei. Ma întreb în care țară din lume cei care guvernează, prin greva foamei și nu prin implementarea legilor, militează ca procuratura să aplice legea; ca toți cetățenii să fie egali în fața legii (înseamnă că în Serbia nu sunt egali), iar alături – cei din opoziție, tot prin greva foamei, cer amânarea alegerilor. Și într-adevăr, cu sau fără de distanțare socială, în ciuda măsurilor care până mai ieri au impus un regim sever de protejare de coronavirus, în 40 de zile vor avea loc alegerile parlamentare (din cauza pandemiei de coronavirus alegerile în România s-au amânat pentru toamnă, în Polonia prezidențialele, la fel se amână pentru toamnă, la cererea opoziției și a mai multor organizații civice). Dar, o vorbă din bătrâni spune totul: „cum e turcul și pistolul”. Deși comentariul e de prisos, ușor e să înțelegem că nici țara nu e în rând cu lumea și nici politicienii nu sunt de treabă. Potrivit organizației Freedom House în raportul „Democrația în lume 2019”, Serbia (cu scădere continuă în cinci ani) a părăsit categoria democrațiilor. Singura țară din Balcani cu creștere constantă în ultimii cinci ani este Kosovo.

Iată că, în timp ce în Serbia are loc o luptă necruțătoare pentru cucerirea puterii, lumea se frământă cu problemele de supraviețuire, cu prăbușirea economică. Aproape 30 de milioane de americani sunt în șomaj (cam de 4 ori populația Serbiei). În SUA a fost aprobat un set de măsuri de ajutor financiar de peste 2000 de miliarde de dolari pentru a estompa criza. „Planul va reprezenta cel mai mare program de ajutor din istoria Statelor Unite destinat economiei reale”, a declarat consilierul economic al Casei Albe, Larry Kudlow. E bine că ministrul finanțelor din Serbia, Siniša Mali, ne liniștește: „Finanțele publice sunt sănătoase și stabile, nu avem nevoie de mari împrumuturi, nici de la Uniunea Europeană, nici de la Fondul Monetar Internațional”. Nu ne rămâne decât să așteptăm confirmarea acestor previziuni financiare.

Lumea a devenit victimă a unei profunde crize a umanității. Crize peste tot. În Serbia starea de criză încurajează corupția, erodează sistemul de valori, justiția… Simți la propriu cât e de anormală normalitatea în care continui să trăiești, cu frici de toate soiurile. Ești condamnat să trăiești „în întuneric” și să distingi realitatea atât cât poți, să privești dincolo de lumina din întuneric sau să aprinzi lumina și să vezi toate neajunsurile, să te întrebi dacă lumina nu e altceva decât imaginea cosmetizată a întunericului de care ai vrea nici să nu ști că există.

Nicu CIOBANU