Retrovizor

În aşteptarea şobolanului de metal

În aşteptarea şobolanului de metal
S-au scurs zilele unui an care s-a dovedit a fi și în realitate un an  al porcului.

Horoscopul chinezesc îi spune mistreţ de pământ, dar tot porc este. A trecut un an în care decenţa s-a ascuns prin colţuri pentru ca nu cumva să strălucească prea tare, iar impostorii să fie nevoiți facă un pas înapoi.  A fost un an al incertitudinii  politice, sociale, economice, culturale, un an în care nu s-a mai ştiut aproape nimic: nici cât vor fi bugetele, nici  de câte ori vor fi ajustate,  modificate şi adaptate condiţiile impuse de multe decizii nu prea gândite, bazate mai mult pe vise şi imaginaţie decât pe realitatea zi cu zi.

Dacă ne gândim la pulsul minorităţii române din Voivodina putem să tragem concluzia că a fost un an extrem de bogat în activităţi culturale. Am avut într-o zi un festival al copiilor, spectacol de teatru în cadrul festivalului de teatru şi un festival de fanfare. Cine mai poate ține pasul cu noi? S-au organizat atâtea evenimente încât trebuia ca în aceeaşi zi,  în trei localităţi diferite, să aibă loc trei manifestări. Gurile rele ar fi spus că a fost din întâmplare și că nimeni   nu a vrut să fie aşa; dar pentru că situaţia  s-a  repetat,   fiind organizate  trei festivaluri în aceeaşi zi în trei locuri diferite, am încetat  să mai credem în minuni şi cazuri aleatorii.

Cireaşa din vârful tortului o găsim atunci când îi vedem pe cei care ar trebui să gestioneze aceste situaţii (întocmind un calendar al evenimentelor culturale şi coordonând activitatea minorităţii noastre) cum îi acuză pe alţii de dezbinare. În același timp,  ei înşişi, prin faptul că (nu) se implică sau prin deciziile adoptate, facilitează dezbinările dublând sau triplând evenimentele, de parcă nu ar mai fi zile în calendar.

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteți citi în numărul 52-01 din 28 decembrie 2019 – 4 ianuarie 2020