Ţăranii îşi adună roadele de pe câmp

Am păşit adânc în luna septembrie, bogată în roadele pământului şi aşteptată cu nerăbdare de ţărani. Toamna ne bate în prag, când se cunoaşte rodul muncii de peste vară. Acum încep să se facă socotelile, se vede cât de bun a fost anul şi fiecare gospodărie se pregăteşte de iarnă.
În tradiţia populară descoperim că vremea se schimbă încă din 6 august, când se sărbătoreşte Schimbarea la Faţă a lui Iisus. Încă de pe atunci îngălbeneşte frunza în pădure, apele se răcesc, iar târâtoarele caută ascunzişuri unde să se retragă spre hibernare.
La început de septembrie, ţăranii îşi adună roadele câmpului, se culeg poamele (merele, perele, gutuiele, prunele) şi din ele harnicele gospodine prepară fel de fel de gemuri şi dulceţuri. Merele şi perele culese toamna timpuriu, se pun pe iarnă în pivniţă. Ca să nu se lovească de pământ, ele se culeg cu mâna sau, care nu sunt la îndemână, se culeg în pungi de pânză. Fructele lovite, gospodarii le folosesc pentru friptul ţuicii. Prin sate, încă de pe acum se simte mirosul îmbietor al ţuicii fripte de prună. Acolo unde e cazanul cu ţuică, se adună băutorii şi se întind poveştile despre toate şi despre toţi.
Truditorii pământului se trezesc din zorii zilei şi pleacă cu utilajele lor să culeagă ceea ce au semănat în primăvară. Astăzi este totul mecanizat, iar ţăranul nu mai are nevoie de atâtea braţe de muncă, pe care le poate găsi tot mai greu. Combinele moderne, cu un minicomputer instalat în cabina şoferului, culege porumbul de pe holdă în mai puţin de jumătate de oră, pe care apoi îl transportă direct la depozitare. Producătorul primeşte o chitanţă de plată şi totul se termină în timp record. În vremurile de demult, la cules de porumb se lucra săptămâni întregi, pentru ca totul să se termine până la Sângiorz, sărbătoare care cade pe 8 noiembrie.

                                                                                                                                                        Ion Mărgan

Articolul îl puteți citi integral în săptămânalul ,,Libertatea”, nr. 38, din 21 septembrie 2019

 

Culesul viilor avea un ritual aparte, care nu se putea închipui fără participarea copiilor. După cum este cunoscut, culesul strugurilor se face la început de toamnă. Ne aducem cu toţii aminte cum se pregătea vinul la bunici pe când eram copii. Bunicul avea un teasc mare, pe care îl învârtea din când în când şi apoi curgea un firişor de must. Copiii stăteau pregătiţi cu o cană în mână, pentru a gusta mustul proaspăt, care mirosea atât de îmbietor.
În vremurile de astăzi, cei tineri aproape că au şi uitat de aceste tradiţii lăsate din străbuni. Se gândesc cum să-şi câştige pâinea, iar părinţii lor se frământă cum să adune bani pentru a-şi achita poverile care îi apasă tot mai mult. Roadele toamnei au sosit, dar cum vor fi răsplătite – nimeni nu poate şti cu certitudine.