A creiona portretul integral al ,,maestrului” în ale umorului, este, mai presus de toate, un lucru anevoios. Spaţiul pe care îl avem la dispoziţie este de-a dreptul infim atunci când este vorba despre incomparabilul Ionel Stoiţ al Toracului. Zic, la început, al Toracului de pe Bega, din simplul motiv că interlocutorul nostru şi-a fondat aproape întreaga opera – cea umoristică, cea poetică (clasică) şi cea epigramistică – pe dulcele grai torăcean. În ceea ce priveşte inspiraţia, nu putem nega amprenta pe care au lăsat-o asupra lui deceniile pe care le-a petrecut în oraşul pe care el îl numeşte, simbolic, Neoplanta.

Ionel Stoiţ a văzut lumina zilei la Torac, pe data de 5 iulie 1952, într-o familie de ţărani harnici şi luminaţi la minte. În iubitul său sat natal, a absolvit şcoala generală în limba română. Studiile medii (specialitatea ştiinţe tehnice) le-a făcut la Zrenianin. Tot acolo, în 1973, a terminat şi şcoala Superioară de ştiinţe Tehnice.
În 1974, s-a angajat la Conferinţa Provincială a U.S.P.M de la Novi Sad. După trei ani, s-a transferat la Institutul Provincial pentru Statistică, iar din anul 1990 lucrează la Centrul de Calculatoare din cadrul Consiliului Executiv al Provinciei Autonome Voivodina. După patru ani, a trecut la Centrul Regional de Calculatoare.

Ionel Stoiţ a fost şi a rămas, încă din tinereţe, un zelos activist cultural. Pe la mijlocul anilor 70, împreună cu George Subu, Olimpiu Baloş, Ileana Ursu şi alţii, a editat periodicul ,,Lumina torăceană”. La vremea respectivă, împreună cu cel mai bun prieten al său, Sima Giuchici – Caius şi câţiva intelectuali de seamă, a organizat, la Torac, Festivalul de Umor, care în ultimii se desfăşoară cu genericul ,,Fesus”. Ionel Stoiţ a mai organizat la Torac şi festivalele poeţilor ţărani în grai, precum şi activităţile cenaclului ,,Folomoc”, la care participă şi scriitori din România.

Activitatea la S.L.A ,,Tibiscus” din Uzdin

Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Ionel Stoiţ a fost, este şi va fi ,,fratele” Vasile Barbu, zis Baronul. Acest lucru îl determină ca din anul 1992 să activeze la S.L.A. ,,Tibiscus” din Uzdin. În scurt devine vicepreşedintele celei mai cunoscute asociaţii culturale de pe aceste meleaguri cu suflare românescă. În anii următori, este redactor-şef al revistei de satiră şi umor ,,Scărpinatu” şi vicepreşedinte al Cenaclului de Creaţie în Grai Bănăţean ,,Cea Ventilă”.

Ascultătorii postului de radio Novi Sad, atât de la noi din ţară, cât şi cei din România, îl cunosc datorită poeziei în grai bănăţean şi textelor satirico-umoristice prezentate în cadrul celor mai cunoscute emisiuni, între care ,,Panorama culturală”, care fusese redactată de regretaţii Todor şi Felicia Marina Munteanu şi emisiunea pentru agricultori de duminică, redactată de Valeri Rodean. La rândul său, Ionel Stoiţ a redactat, ani în şir, îndrăgita emisiune de sâmbătă seara ,,Evantai distractiv”.

Dintre cărţile-i apărute la ,,Tibiscus”, amintim următoarele: ,,Zâmbiţi, vă rog” – poezii satirice în grai bănăţean (1992); ,,Am venit din nou în sat” – versuri (1993); ,,Din vremuri uitate” (1996) şi ,,Ochii mei înlăcrimaţi – versuri (2000). Pentru ultima dintre aceste cărţi a primit premiul editurii Macarie. În anul 2002 i-a apărut volumul ,,Stoiţisme”, de altfel foarte original. În acelaşi an a ieşit de sub tipar şi cartea de versuri ,,Eu, în lumea mea de visuri”. Anul 2002 a fost prolific pentru Stoiţ, îmtrucât la cele două cărţi se adaugă şi volumul de poezii satirice în grai bănăţean ,,Hai cu mine în coşie”. În acest context, trebuie să amintim şi cartea de poezii satirice ,,Zâmbiţi, vă rog”, apărută pe la începutul carierei sale de poet. Nu trebuie să uităm faptul că interlocutorul nostru a scris şi poezie în limba sârbă. Aici se încadrează volumul în traducere românească ,,Ochii mei înlăcrimaţi”, carte care a văzut lumina tiparului în ambele limbi. Când este vorba despre multilingvism, trebuie să amintim cartea cu titlul de sorgine bacoviană – ,,Cuvinte de plumb”, care este scrisă în română, germană şi sârbă. În anul 2006, împreună cu Vasile Barbu editează volumul ,,Ştroalie goale sau doi într-unu (cu purşeii la purcari)”.

Amintim şi lucrarea lui Stoiţ apărută în anul 2009 – ,,Oameni de seama ai Banatulu”, vol. 1, intitulat ,,File bănăţene şi compus din lucrările prezentate la simpozioanele internaţionale.

Cea mai nouă carte a lui Ionel Stoiţ este un frumos volum de epigram, intitulat ,,Trei epigramişti români Ion Divizia – Basarabia, Ionel Iacob Bencei – Banatul timişean şi Ionel Stoiţ din Banatul sârbesc”.

Activitatea gazetărească

Ionel Stoiţ a dat dovada de faptul că în orice moment poate fi şi bun jurnalist. A colaborat la revistele, periodice şi ziare care au apărut în fost Iugoslavie. A realizat pregătirea computerizată a publicaţiilor ,,Tibiscus”, ,,Cuvântul românesc”, ,,Vorba noastră”, ,,Curcubeul torăcean” etc.

Este demn de remarcat faptul că precum mai toţi scriitori şi poeţi români clasici, Ionel Stoiţ a fost „săgetat” de Eros, astfel că, fără păr pe limbă, în anii 80, când morala comunistă făcea legea, a editat un periodic erotic popular, pe care a reuşit să-l introducă într-o colecţie a Bibliotecii din Iaşi.

Ionel MIAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 19 ianuarie  2019 al săptămânalului