În anul 2020, când marcăm jubileul de șapte decenii și jumătate de presă scrisă românească publicată în cadrul Casei de Presă și Editură ,,Libertatea“, scoatem la lumina zilei informații despre inițierea celui mai longeviv ziar în limba română din Serbia. În următoarele numere vă prezentăm traiectoria gazetăriei în limba română, oamenii care și-au dat contribuția, suplimentele apărute şi activitățile desfăşurate începând cu primul număr al săptămânalului „Libertaatea” din anul 1945.

În urmă cu 75 de ani, pe 27 mai 1945, la Vârşeţ a văzut lumina zilei primul număr al săptămânalului nostru politic-informativ în limba română „Libertatea”.

Ideea privind editarea unui astfel de ziar a apărut, încă în primăvara anului 1941, la elevii români de la liceul din acest oraş, iar hotărârea cu privire la fondarea lui a fost adoptată patru ani mai târziu, la Primul Congres al Românilor din Banatul iugoslav, care a avut loc la Alibunar pe data de 13 mai1945 şi la care au participat reprezentanţi ai tuturor localităţilor de români din Banatul iugoslav. Aci, la reuniunea respectivă, s-a hotărât  înfiinţarea Uniunii Culturale a Românilor, iar în cadrul ei a unui săptămânal în limba română.

Delegaţii  la acest congres au format o secţie de presă, în care au fost aleşi: Vasile (Vasko) Popa, preşedinte, Todor Milovan, administrator, şi Aurel Gavrilă (Gavrilov), redactor responsabil al ziarului. Cei trei tineri  aveau sarcina să pregătească materialele pentru ziar şi să alcătuiască lista viitorilor abonaţi.

Astfel, pe data de 27 mai, la numai două săptămâni după adoptarea hotărârii, apare primul număr al săptămânalului ,,Libertatea”. De proporţii modeste, în numai patru pagini cu formatul de 30 x 40 cm, cu o singură fotografie pe prima pagină – fotografia preşedintelui Iugoslaviei, Josip Broz Tito, cu cuvântarea lui tansmisă de Postul de Radio Belgrad în ziua de  9 mai, cu ocazia Zilei Victoriei, şi un articol informativ despre Congresul Românilor de la Alibunar şi Hotărârea privind înfiinţarea ziarului. În celelalte trei pagini: informaţii care au conturat rubricile de mai târziu  ale ziarului.

Primul număr şi numerele următoare, bineînţeles, au fost tipărite în  fosta tipografie a săptămânalului interbelic „Nădejdea”, care  dispunea doar de două maşini plane: un „Snelpres” şi un „Tiglu” şi de două regale cu litere. Maşinile respective erau instalate în holul Internatului Român. De aci au fost transferate pe urmă în strada Wilson nr. 15, apoi în strada  Ž. Zrenjanina nr. 38, iar mai apoi la „Luceafărul”, fosta bancă românească unde se afla sediul C.P.E. „Libertatea”.

Săptămânalul „Lbertatea” a fost tipărit la început într-un tiraj modest de numai 1.800 de exemplare, fiind difuzat, în mare parte, în satele din apropierea Vârşeţului, iar treptat şi în celelalte sate româneşti din Banat. Până la sfârşitul anului 1945, însă, tirajul lui a crescut la 2.600 de exemplare pe  număr, iar în anul următor la aproape 4.000 de exemplare.

La doi ani de apariţie, în 1947, „Libertatea” înregistrează un tiraj de 4.500 de exemplare, majorându-şi  numărul paginilor: de la 4 la 6 pagini. În anul 1946, după plecarea lui Todor Milovan la studii, în redacţia ziarului vine învăţătorul Mihai  Avramescu, la început pe post de administrator, iar mai pe urmă este ziarist şi redactor al suplimentelor din ziar, predecesoare ale revistelor noastre de mai târziu.

Costa ROȘU

,,Libertatea 1945-1995, ani de memorie jurnalistică”

Articolul integral îl puteți citi în numărul 04 din 25 ianuarie 2020