Ionel Lazar - Ovcea
Una caldă, alta rece

Chiar dacă în ultimii ani la Ovcea nu s-a mai făcut nicio investiţie capitală, această localitate cu români, care administrativ aparţine Belgradului, este, poate, la ora actuală, cea mai dotată din punct de vedere infrastructural în comparaţie cu alte sate din Banat unde locuiesc români.

Faptul că se află în apropiere de Belgrad are  părţi atât negative, cât şi pozitive; depinde de cel care analizează lucrurile. Drumul de Panciova, care s-a realizat pe vremea fostei conduceri a capitalei, a deschis o perspectivă pentru săteni. Astfel, s-au stabilit raporturi culturale şi economice între românii din Ovcea şi fraţii lor din Banat.

Pe zi ce trece, asimilarea îşi face sarcina nefastă în dauna celor mai puţini la număr. Din diferite motive, numărul românilor scade în permanenţă, dar speranţa ovcenilor că cel care va închide ultimul uşa nu se va naşte în curând – e la fel de mare.

În cartea ,,133 de icuri”,  Ionel Lazăr redă, cu fidelitate, momentele din viaţa românului ovcean din urmă cu câteva decenii. Este vorba despre o realizare editorială importantă, care completează spaţiul cenuşiu  al necunoaşterii cu evenimente din viaţa de fiecare zi a românului de rând, dar care a pus cu mâna lui fierul şi cimentul în temelia satului Ovcea. Faptul că românul are suflet mare îl dovedeşte acţiunea pe care ovcenii au întreprins-o la începutul anilor 90: au deschis porţile pentru nevoiaşii şi refugiaţii din fostele republici iugoslave care şi-au construit case în hotarul satului şi o biserică. Au început o nouă viaţă  alături de vecinii români.

Valentin MIC

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 11 mai 2019

ovcea