Retrovizor

Măsuri de protecţie

Măsuri de protecţie
A trecut şi Ziua Libertăţii Presei. Vorbim despre ea  numai pe ici, pe colo, în timp ce libertatea în sine a devenit o dovadă a curajului.

Despre ziarişti cine să mai şi spună ceva, atâta timp cât ei înşişi sunt atât de diferiți. Există ziarişti demni, militanţi, profitori, dar şi propagandişti, impostori care nu se dezic de faptele lor mârşave. Puţini  se încumetă să informeze cetăţenii publicând articole de interes pentru public şi mai puţin osanale şi mulţumiri guvernanţilor care în aceste zile „luptă” împotriva coronavirusului. Aceștia  sunt declaraţi inamici ai poporului. E bine că deminatorii muncesc şi guvernează, dar să nu uităm că aceasta este sarcina  lor, obligaţia definită în contractul de muncă. Merită mulţumiri la fel cât și şoferii de TIR, muncitorii din fabrici, ziariştii, brutarii şi toţi ceilalţi cetăţeni, dar mult mai puţin decât medicii, farmaciştii şi infirmierele care îşi jertfesc timpul cu familia, sănătatea,  uneori şi viaţa, salvând alte vieţi. Ei nu își pot face munca de acasă; politicienii, în schimb, pot. Cei din urmă sunt victimele propriilor alegeri. Au ales să nu acţioneze online, prin videoconferinţe sau alte platforme digitale care să le faciliteze munca de acasă prin internet, evitând pe cât posibil contactul fizic.

Recent a fost convocată şedinţa Parlamentului Serbiei. Se spune că acum a fost posibilă organizarea ședinței în condiţii optime. Mai devreme  riscul era mult mai mare. Este adevărat, dar să uităm un mic detaliu: trăim în secolul XXI când se pot organiza videoconferinţe. Pot fi create – dacă deja nu există – platforme care să asigure organizarea şedinţelor la care lumea participă şi votează de acasă. Aceasta ar însemna să ne adaptăm situaţiei. Adaptarea nu presupune ignorarea celei mai importante instituţii a statului, cea care adoptă legi şi este în sine instituţia în care sunt reprezentaţi cetăţenii prin parlamentarii aleşi la alegeri.

Mircea LELEA

Articolul integral îl puteţi citi în numărul din 9 mai 2020